Roman-foileton de capă şi şpaclu (fost Dac-foileton):
The Common Life of Cherchelon and Lady Distiluna, doi trentagenari stabiliţi în Mexic la sud de Cancun. Ecranizare la monitor a unor fapte reale şi gânduri imaginare petrecute de ei.

DOCUMENTAR

Cu lupa prin Lumea cu care ne tot învârtim

ENIGME

Fenomene Tulburi inexplicate pe larg

SPIR'TUALITATE

Pe unde mai rătăceşte Oaia Pierdută

TELELEU ENTERPRISE

Turism Intergalaptic: Jurnal de Babord

MAGAZIN DUMINICAL

De citit când ţi-e lumea mai dragă

BLOG DE MEXIC

Adelante prin Hăţişurile Paradisului Mexican

La Gran Travesia Maya

Nici n-au trecut 3 săptâmâni de la prima vizită la parcul-minune de care v-am zis cu aşa entuziasm, că pac! cum stăteam noi în Teleleu aşa la un semnafor, vedem o reclamă pe un ecran enervant de intersecţie: Travesia Maya - Xcaret, 20-22 Mayo 2010. uăă! Păi ştiţi ce înseamnă asta? Intrare gratis pentru primii 5000 de vizitatori la cel mai important eveniment Maya al anului, oferit de Xcaret! gratisss... de visss!

E vorba de o sărbatăoare anuală dedicată lui Ixchel, zeiţa apei şi a ferilităţii. "Travesia" - se numeşte aşa pentru că, după o noapte de cântece şamanice şi ritualui sacre, la 6 dimineaţa nişte tineri cu muşchi se grupează pe malul continental în nişte lotci de lemn şi vâslesc 19 km pe mare până pe Cozumel, unde continuă ceremoniile şi ritualurile încă o zi. De prin 95 Parcul Xcaret organizează chestia asta anual. Ceremoniile sunt reale, nu-i teatru. Connaisseurii care află, vin din multe părţi ale Mexicului şi fac coadă toată noaptea să intre la ceremonie ...şi nu numai, că dacă reuşesti să pătrunzi primeşti şi o brăţară de acces pentru toaaată ziua, inclusiv la şoul de seară de care vorbeam mai demult. Pentru eveniment e musai să vii îmbrăcat în alb sau măcar tricoul să fie alb.

În ziua cea mare, după ce am stat la o coadă lungă de tot (foarte plăcută de altfel), pe la 5:30 dimineaţa am reuşit să intrăm, printre ultimii. M-am simţit de parcă venise Crăciunul. Îmi doream aşa mult încă o zi în Xcaret... şi am primit pleaşcă şi Travesia.

paranteză - spuneam mai demult că lucrez la un prototip de tolbă subacvatică pentru camera foto. Ei bine, la Xcaret am avut prototipul cu mine, în variata beta: ziploc dublu lipit cu "duck" tape de un capac mare de şprei astupat cu un plexiglas de la o mască de snorkel ieftină. It worked! A ţinut numai o zi şi se vedea prin plexi ca prin ceaţă, dar în ochii mei a fost o treabă... - paranteză inversă

Îmi amintesc când am intrat dimineaţa în Parc... era încă întuneric, aleile erau luminate difuz cu făclii, se ardea incense în tot parcul pe 1 km până la plajă şi se auzeau muzici cu tobe şi fluiere... 5000 de oameni... It was magic, I'm telling you.

Enjoy "La Travesia Maya" day:



Abia aştept la anul :)

Teleleu prin Rivieră: Preumblări, Cenote, o Casă...

Între Playa del Carmen şi Tulum sunt câteva cenote care merită atenţia turistului, cum ar fi Cristalino, Azul, Dos Ojos... Sunt piscine naturale cu intrare, locuri fie proprietate privată, fie luate în concesiune de localnici, care localnici stau acolo toată ziua la umbră şi se îngrijesc de ele - adică au grijă să nu intre decât cine a plătit. Intrările costă între 40 de Pesos (3 USD) şi 100 Pesos (7 USD). Unele merită, că te şi lasă să vii cu picnicul tău, altele sunt cam scumpe dacă nu eşti scafandru din fire, să vrei adică să amuşinezi prin ape subterane cu lanterna pe cap. Dar cu siguranţă toate merită măcar o tură. Ideea principală e că după ce faci baie în aşa o cenotă te simţi cel mai proaspăt, curat şi relaxat om de pe lume. Apa e recirculată natural, e limpede ca vodca şi răcoroasă.



Apoi mai e Cenote Azul, una dintre favoritele mele. Aici se văd cel mai clar urmele fundului mării în pădure. E o teorie, cum că Yucatanul s-ar fi ridicat prin căderea unui meteorit gigant la 150km de Cancun - care meteorit a cauzat ruperea pământului şi desfacerea lui în continente. Dacă te uiţi atent prin cenotă vezi tot felul de chestii care concură la această teorie.



Răsfoind prin Removable Disk (G:), am dat de pozele de la cea mai chicioasă casă de pe Rivieră... Eram odată cu Cherchelon într-o preumblare prin cel mai select cartier din Playa del Carmen şi deodată ceva din raza vizuală parcă nu se potrivea cu restul planetei. Era un open house spre vizitare. Am intrat imediat, doar nu era să ratăm ceva aşa de groaznic. E de vânzare. Cine e interesat să achiziţioneze un mausoleu de piatră, gresie, marmură şi ciment să mă contacteze. Cu piscină desigur. 3 000 000 USD - only.



Cred că preţul manoperei a depăşit fondul lunar de pensii al României. Merită furat modelul... cred că lui Becali i-ar surâde ideea.

By the way, că vorbim de căşi, noi ne-am hotărât: facem o casă cu green roof, că ţine loc de aer condiţionat. Cand i-am spus unui amigo local că ne facem casă cu "techo vivo" ("living roof") s-a blocat un pic - şi-a imaginat o casă cu multe animale mici îngrămădite pe acoperiş. Când l-am lămurit că e cu iarbă şi boscheţei şi-a mai revenit.

Xcaret Rulez! Super Parc Tematic...

Phii, ia uite că n-am mai marcat la blog de prin mai. Da... am fost foarte ocupată nefăcând mare şchemă... De fapt am făcut unele chestii, nu zic, cum ar fi că vreo 3 săptămâni am dus-o tăt numa-nntr-o frenezie cu echerul şi raportorul, desenând la viitoarea casă, încercând s-o fac fen-şui şi s-o aduc la un preţ care să nu ne ameţească. În afar' de asta şi de altele uşor de omis, am fost prin diverse locuri de s-au tot adunat poze ...şi când se vede românul cu aşa un morman de jpeguri în faţa ochilor îl apucă o lene... şi ca mine, tot amână sortarea, organizarea şi micşorarea lor pt web.

Cel mai frumos loc în care am fost se cheamă XCARET (pronunţat de mayaşi "şcaret") - un fel de eco-parc tematic pt. Mexic cu scheme cu apă (râuri parţial subterane şi lagune), animale tropicale felurile, flori, fluturi, exemple live de tradiţii mexicane şi mayaşe, muzee, shopping, mini-spectacole toată ziua, tunele, ranchuri, biserici, acvarii, delfinarii, restaurante, iar la final cel mai fain şou de seară ever: o desfăşurare ritualico-folclorică mayaşo-mexicană de 2 ore.

Intrarea costă mult din punctul unora de vedere, 89USD pentru toată ziua (VIP) sau 59 (Bazic), dar după mine merită (eu sunt destul de scârţară la dinastea). Ai de toate în banii ăştia: echipamente, prosoape, şcaune, masă la all you can eat pe malul mării (super-gust!), participare la toate şourile de peste zi şi intrarea la şoul de seară, etc... La bazic nu-ţi dau echipamente de apă şi masă, tre să-ţi aduci şi să le cari cu tine prin tot parcul. Însă dacă stai puţin sprijinit în bâtă şi te gândeşti, concluzionezi că intrarea costă foarte puţin faţă de cât ai plăti separat pentru fiecare eşperenţă dinăuntru. De la 9 dimineaţa până la 10 seara să tot faci chestii. Problema e că nu-ţi ajunge o zi să treci prin tot ce au făcut oamenii ăia acolo... Pentru asta au "a doua zi la jumătate de preţ" :) - asta dacă te mai ţin genunchii. Dă gud niuz e că ai o săptămână la dispoziţie să-ţi alegi a doua zi. Alt gud niuz e că noi ca rezidenţi avem reducere aproape la jumătate şi putem aduce cate un prieten cu 10% reducere (pe care abia aşteptăm să-l aducem).

În prima parte a zilei am făcut câte jpeguri am putut că pe urmă ne-am aruncat în unele activităţi de apă. Cu genunchii scârţâind şi cu ochii sticlind de foame, pe la 5 dupămasa am acostat la unul dintre restaurante unde am mestecat nişte chestii care mă fac să salivez şi acuma. După asta am făcut o siestă în lagună şi pe la 7 pac ne-am înfiinţat teatrul cel mare la şoul de seară. Ne-a-mpresonat mult atmosfera... şi muzica... mă gândeam cum de pot artiştii de acolo să cânte cu aşa entuziasm în fiecare seară exact aceleaşi chestii. Am şi plâns ca după ursul Fram la o melodie, fiindcă mi s-a părut aşa frumoasă şi cu suflet. What a fine day...

Jpegurile de mai jos nu pot reda nici o optime din vaibul fain al locului:



Have fun! Pe cai deci şi pe mai târziu, poate chiar imediat, că mai văd aici în sundisk nişte material care merită distilat.

Ţări de emigrat... sau nu?

Gringo in Mexico
Tablou de O. Hămăcilă: "Gringo la Soare"

Am alcătuit aici o listă a ţărilor prin care am umblat şi chiar locuit o vreme. Sunt păreri pur personale, nu sunt universal valabile. E o lectură sumară, pentru rumâni ubişnuiţi aşa ca noi, pe care-i bate gândul să emigreze dar nu ştiu exact unde le-ar fi mai bine decât acasă… că la drept vorbind rare sunt locurile în care să poţi trăi şi să te poţi integra departe de familie şi prieteni, mai ales dacă ai pretenţii la o viaţă împlinită între oameni ca tine şi nu doar la un câştig financiar mai bun. Banii rezolvă o groază, dar nu chiar pe toate.

Mulţi de-ai noştri se gândesc desigur să plece din ţară, un lucru nu foarte bun pentru ţară, dar dacă stai să te gândeşti, ea... ţara... ce lucru bun a făcut pentru noi în ultima vreme? Gândul acesta e din ce în ce mai greu de evitat, am observat că apare mai ales când ţi se ridică maşina din faţa blocului fără preaviz, când ţi se termină finanţele înainte de termen sau când nu poţi dormi noaptea de maneaua vecinului care pare că urlă sentimental chiar din cutia ta craniană. Dorul de ducă e firesc, un om sensibil şi deschis la minte cu greu se poate simţi bine în România în viaţa de zi cu zi, are nevoie de multe supape pentru a-şi dezamorsa starea de încordare pe care o preia imediat ce iese din casă. Unii ar răspunde că sunt metode prin care te poţi proteja, izola sau transpune în alte sfere astfel încât să nu fii afectat de nemulţumirea generală, dar... de ce? De ce să fii nevoit să-ţi foloseşti energia penru a para anumite chestii, când ai putea să te ocupi cu treburi mai faine dacă ai avea parte de armonie în jur? De ce să alegi să trăieşti aşa ca un ostracizat?

Revenind... Dpdv turistic, cultural, spiritual sau distractiv, TOATE ţările au ceva interesant de oferit. Îmi doresc şi mie şi vouă să vizităm cât mai multe! Lista de mai jos nu cuprinde însă review-uri turistice şi nici nu e un ghid comprehensiv de emigrare, e doar o culegere de impresii subiective despre locurile prin care am fost, în ordine aproximativ cronologică. Dacă nu te ajută cu nimic, să nu arunci cu roşii în blog, pls...

An now Ladies & Gentlemen, Gay People and Panda Bears..... the LIST:

România

  • O ţară bună de rămas, excelentă chiar, dacă ai norocul de câţiva prieteni de inimă cu care să faci o comunitate autosustenabilă pe undeva... departe de orice centru de votare. Unii cică au reuşit. May the shforce be with you!

SUA
(aici am locuit destul de mult, aş putea scrie un articol întreg despre asta, însă mă limitez la esenţial)
  • Oricât de criticată ar fi în media, eu mărturisesc cu căciula-n piept că mie-mi place ţara asta... poate din cauza filmelor, poate din cauza limbii, poate din cauza imigranţilor, nu ştiu exact motivul dar aici te poţi integra imediat ce ai ieşit din aeroport
  • Minusuri: controlul maselor, individualism, izolare, sindromul Mahatma Ghandi – atunci când faci un bine pentru a-ţi alimenta orgoliul şi a-ţi reafirma puterea
  • Plusuri: o ţară practică (mă refer la transport, servicii, stil de viaţă relativ simplu), sistem social bun, umanitate, valoarea e apreciată
  • Oamenii. Mie-mi plac americanii aşa cum sunt ei: bărbălăi, naivi, îmbrăcaţi de fugă, zâmbind pe pilot automat... sunt în general bine intenţionaţi, ei cred că fac bine ce fac, fiindcă vor în sinea lor să facă bine (se miră adesea de ce iese prost dar nu stau să analizeze). Sunt amuzanţi, comunicativi, curioşi, copilăroşi. Egoismul şi falsitatea lor mă cam deranjează ce-i drept, însă mi-am dat seama că trăsăturile astea au o cauză externă (media, educaţie) nu o cauză internă. Un lucru e clar: nu sunt oameni agresivi prin genă, majoritatea sunt prea comozi ca să aibă intenţii rele
  • Coasta de Est e plină de evrei, iar cea de Vest de mexicani şi asiatici. Sudul e mexican. Europenii de est, chinezii şi indienii sunt peste tot. Mijlocul de sus e singurul intact, acolo se găseşte mult praf şi se vede america “de western”
  • Utah: statul mormonilor şi multor altor culte creştine (baptişti, penticostali, martori, etc...)
  • New Jersey: Israel în miniatură
  • Pennsylvania: verde şi fresh, tonică, bunăstare, mulţi evrei şi acolo
  • Texas: rednecks, engleză neinteligibilă, texanul = "mă Ioane" din bancurile lor
  • Florida: statul pensionarilor. Miami Beach e aşa numai în Baywatch, în rest e pustie
  • Manhattan: magic, vibrant, cosmopolit – aici se potriveşte treaba cu filmele
  • Atlanta: mulţi români aciuiţi pe-acolo, veniţi prin diverse biserici (baptişti de ex.)
  • Coasta Pacificului: pietroasă, spectaculoasă, apa îngheţată (nu-i rost de scaldă)
  • Oregon: mult buddhism, orientalism, retreat-uri sprirituale, mult văzduhism, new-age
  • Românii din comunităţile de români din America: nemulţumiţi, individualişti, egoişti – la fel ca acasă: “în buzdugane să ne măsurăm sau în diagonala televizorului?” De fapt românii nu sunt uniţi nicăieri în lume... ca şi în ţara lor

Canada (partea engleză)

  • Un fel de Americă europenizată
  • Ceva mai cochete oraşele şi drumurile, în detrimentul umanităţii
  • Oamenii: ceva mai individualişti şi mult mai naţionalişti decât în America, egosim, competiţie, izolare (totuşi parcă nu aşa multă ca în Olanda de exp)
  • Bună ca alternativă de emigrare la Europa (adecă lu’ cine îi place în Europa îi place şi în Canada)

Franţa

  • Standard inalt, preţuri din cale-afară, cultură, peisaj, reţete gustoase, vin, modă
  • Oameni joviali dar obositori în entuziasmul lor steril, vampiri energetici
  • Bună pentru locuit temporar în interes de serviciu sau pentru români "cu pretenţii"

Elveţia

  • Peisaj, standarde, transport, şcoli bune
  • Atmosferă totuşi sterilă şi impersonală, reguli prea multe

Olanda

  • Plată, climă aspră, vântoasă din cale-afară, oraşe foarte cochete, case cu ferestre mari fără perdele la geam, standard înalt, preţuri mari
  • Olandezele sunt înalte, osoase, masculinizate cu ochii mici, olandezii la fel – pare o naţie unisex
  • Oamenii sunt reci indiferent de gradul de prietenie, buni ingineri, toţi fumează marijuana (pentru că au voie sau pentru că sunt bătuţi de vânt tot impul... who knows)
  • Ţară bună pentru contracte scurte, nicidecum de locuit (mă refer la gradul de umanitate)

Belgia

  • Vezi Franţa, Elveţia, Olanda
  • În plus preţuri şi mai mari, desigur salarii şi mai mari
  • Bună pentru parlamentarii europeni :)

Germania

  • Bună pentru familişti convinşi, a căror viaţă se desfăşoară numai între rudele de gradul I, un mare plus dacă cunosc o altă familie locală cu care-şi pot petrece uichendul
  • Salarii bune, preţuri bune, cochetă, mult individualism
  • Mijloace excelente de transport, aparatură ieftină, maşini la fel, drumuri asfaltate, peisaj
  • Germana e o limbă grea dar logică. În timp, românul neaoş se poate deprinde binişor cu ea
  • Oamenii sunt aparent în dunga lor, însă pot fi foarte calzi şi sufletişti dacă ajungi să le devii prieten

Austria

  • Peisaje verzi, standard înalt, oraşe super-coafate, mai umană ca Olanda, mai puţin umană ca Germania
Ungaria
  • Similară cu România, standard ceva mai înalt, mai puţină bădărănie
  • Societatea e încă umană şi vie
  • Dar dacă nu eşti măcar 51% ungur… n-ai şanse

Bulgaria

  • Mult mai civilizată ca România, drumuri bune, curat...
  • Societate destul de umană, totuşi parcă un pic blazată mi s-a părut
  • Stilul totuşi este slav, ciudăţel, nu ne potrivim noi ca români cu chirilicii

Serbia
  • Vezi Bulgaria, fără blazare
  • De remarcat, moda: toţi se îmbracă şi se comportă ca nişte super-staruri
  • Oameni mândri, aprigi, imprevizibili, creativi, o societate vie

Grecia

  • Atmosferă relaxată, o ţară vie, mâncare cu gust, turism mult
  • Oamenii: pritenoşi până la un punct, te ajută cu orice până vine vorba de bani, un fel de evrei balcanici
  • Imposibil să-ţi deschizi o afacere similară printre ei

Tahiti

  • Vrei un sejur de relaxare perfect? Strânge bani 10 ani şi mergi acolo. Avionul e scump, cazarea la fel, preţul francez de viaţă, pentru connaisseuri...
  • Mâncarea la supermarket e însă rezonabilă, preţuri aproape ca în România de mari :)
  • Pentru amatori: peştele e gratis, ţi-l iei singur din lagună
  • Multe subvenţii la serviciile naţionale, benzină, alimentele de bază etc.
  • Maşinile foarte scumpe, aproape dublu faţă de Europa
  • Tahitienii sunt foarte calzi, simpatici, te poţi integra acolo dacă vrei asta foarte mult şi dacă ai o pensie de fost general în armată
  • Nu e o ţară de locuit dacă ai sub 70 de ani totuşi. E prea statică, ce să faci în atâta contemplare? Toţi fumează marijuana deşi e ilegal. Citez: “fumez pentru că e prea multă relaxare aici, am prea mult timp liber. Mă duc în capitală să văd stresul”
  • Nu ai unde să te angajezi dacă nu vorbeşti tahitiană. Chiar dacă ai o franceză bună, nu se pune, engleza şi tahitiana contează la angajare. Ca să deschizi un biznis îţi trebuie ceva franci polinezieni
  • Acolo nu e încă niciun evreu, sunt mulţi chinezi în schimb
  • Toţi tahitienii se plictisesc şi visează să emigreze în Europa

Republica Dominicană

  • Ţară reprezentativă pentru “stilul zmuls” caribean. Multă baricadare, ca emigrant nu te prea poţi amesteca prin pueblo, trebuie să trăieşti în comunităţi păzite, în cartiere cu cei ca tine
  • Deşi se comportă mega-prietenos cu străinii, dominicanii nu-ţi prea permit în esenţă să te tragi de şireturi cu ei, zâmbetul lor e pur turistic, se simte (cauza: vezi punctul următor)
  • (punctul următor) Foarte multă frustrare economică şi politică, cam la fel ca în România
  • În Nord am întâlnit foarte mulţi rezidenţi nemţi din categoria hipioţilor nostalgici, cui îi place new-age-ul, are un pitic cu conspiraţiile mondiale şi rupe un pic nemţeşte, e foarte wilkommen
  • Plajele nu sunt ca în poze decât unde scrie "all-inclusive resort"
  • Actele se fac foarte uşor dacă chiar te mână

Mexic

  • THE BEST so far, din toate punctele de vedere... Minusurile sunt neglijabile în ochii mei în comparaţie cu plusurile. Vezi De ce îmi place Mexicul
  • Avantajul de a fi român în Mexic: te adaptezi rapid pentru că multe obiceiuri sunt similare

Filozofie la ceas de seară
...

În călătoriile mele de-a latul scoarţei Pământului am remarcat o chestie: în afară de Mexic şi de de ţara mea de baştină of course, o altă ţară din lume în care m-am simţit de-a locului chiar de la aterizare a fost America. Zău dacă nu. După mine po să stai în Germania sau în India sau în Japonia 40 de ani că nu te vei simţi niciodată german, indian sau japonez... Dar de cum pui piciorul în America te simţi american 100%, char dacă vii acolo doar ca turist. O fi din cauza filmelor, care fac ca totul să ţi se pară atât de familiar? Hm, nu ştiu. Dar nu-i de mirare că ţara asta exercită un asemenea miraj pentru mulţi, chiar dacă e atât de consumatoristă... Nu-i neapărat visul meu să trăiesc în America, era doar o remarcă. Totuşi, parcă Hawaii, Virgin Islands sau Samoa (toate US territories) nu sună chiar rău!

În statele Caraibiene aflate în curs de dezvoltare, ca de altfel peste tot în lume în ţările insulare colonizate în trecut cu sclavi, se simte în background un vaib de stare conflictuală între băştinaşii negricioşi şi gălăgioşi şi albii care par că se dau superiori... Excepţia o fac doar insulele economic dezvoltate, unde şi negrul are bani de aifon şi albul are bani de vilă cu piscină...

Well... când am realizat noi asta, eram în Dominicană şi atunci, cu harta-n braţe, ne-am întrebat: ce-i de făcut... că nu ne permiteam o casă şi o viaţă în tropicele dezvoltate (vezi Aruba, Bahamas, Barbados, Tahiti, Samoa, Fiji, Hawaii, Virgin Islands, Seychelles, Mauritius, Zanzibar, Maldive, Australia, etc.)... apoi în caraibele plin de zăbrele nu prea ne plăcea, din cauza diferenţelor sociale mai sus menţionate (vezi DR, Jamaica, Haiti, Puerto Rico, Belize, St. Lucia), iar în cele musulmane ieftine (vezi India, Thailanda, Malaezia, Indonezia, Filipine) sigur nu ne-am putea integra vreodată, că sunt diferenţe fundamentale prea mari, ca să nu mai zic de factorul-keie: limba... Nu că musulmanii ar fi oameni răi, dimpotrivă, au nişte principii tare sănătoase şi majoritatea sunt pâinea lui Allah, dar... niciodată nu le vom putea vorbi limba. Într-o ţară în care nu vorbeşti limba locală la perfecţie vei fi întotdeauna binevenit ca turist, dar te vei simţi exclus ca şi locuitor. Asta a fost dilema noastră cea mai mare când am decis să ne facem din nou valiza şi să plecăm din DR mai departe, prin lume... încotro? că planul nostru era să locuim, să avem o viaţă socială normală undeva, să avem unde-l parca pe Teleleu Enterprise, nu să fim veşnic turişti... Am plecat atunci spre Mexic, fără nici un fel de aşteptări sinceră să fiu. Şi aşa se face că a sărit iepurele. So, pentru noi, Mexic it iz.

Cine a mai fost prin diverse locuri să lase un comentar, suntem toţi curioşi să auzim şi alte păreri.

Entradas populares

 
Copyright © 2011 Distillery Channel | Powered by Blogger
Template by Free WP Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Modificat genetic by Lady Distiluna