Primul "Oraş al Sfârşitului Lumii" a apărut deja, aici în Yucatan

Acum ceva zile mi-a zis o vecină să ma duc să iau un ziar să mă mir şi eu de ştirea cu “Oraşul Sfârşitului Lumii” pe care-l fac nişte italieni aici în Yucatan, lângă Valladolid. Am râs eu ce-am râs cu ea, după care am dat fuga pe net să caut repede ştirea. Şi nu mică-mi fu mirarea să dau peste următoarele:

Un grup de italieni în frunte cu “El Cientifico” cum îl numesc ei pe şeful lor şchiritual au cumpărat cam la 80 km de unde scriu eu acuma o bucată de junglă de numai 816 hectare, în care îşi construiesc o comunitate autosustenabilă făcută din căşi rezistente la foc şi temperaturi de peste 50 de grade. Comunitatea, care se numeşte “Las Aguilas” e menită să adăpostească 150 de familii atunci când s-o năpusti asupra lor două-mii-doişpele.



CUM A ÎNCEPUT
O femeie din grupul italienilor dormea. În vis a văzut o lumină care i-a spus că trebuie să facă un oraş în Xul, fiindcă acolo va veni ultimul Sfârşitul Lumii. Adecă ei italienii se vor prăpădi ultimii. Xul e un sătuc insignifiant pe hartă, situat în municipiul Oxkutzcab. În mayaşă Xul înseamnă Sfârşit.



CE CUPRINDE
Păi acum construiesc încă, nu e gata. Se întrezăresc multe căşi cu colţuri rotunde, un restaurant, un lac, o şcoală mi se pare, neşte zone pentru permacultură, panouri solare and stuff. Casele au pereţi dubli umpluţi cu un material necunoscut înăuntru, groşi de 60 de cm, din beton amestecat cu substanţe şi testat în prealabil la foc. Momentan locuiesc acolo vreo 6 familii, dar periodic se adună toţi italienii de pe unde sunt ca să-şi facă ceremoniile. La intrare se află o fântână deasupra căreia stă o zeitate şi steaua lui David 3D.



CE SPUN ITALIENII
"Lăsaţi-ne în pace, chemăm poliţia. Nu aşteptăm sfârşitul lumii, ne pregătim doar de vremurile grele care vor veni."



CE SPUNE GUVERNUL Quintana Roo:
"Am verificat, au actele în regulă, sunt la zi cu taxele"

Mayaş explicând presei

CE SPUN SĂTENII
Săteanul 1 – sunt ciudaţi. Nu sunt oameni răi, dar ne temem să nu se sinucidă ca sectanţii ăia cu cianură. E bine totuşi că s-au gândit să facă aici, că ne dau de lucru, de când au venit ei avem o creştere nesperată a zonei.
Săteanul 2 – dacă ar fi să fie adevărate profeţiile maya, atunci ăsta ar fi locul ideal să mori, să aştepţi să se sfârşească cu tot
Săteanul 3 – se vede că au o groază de bani, că îşi construiesc case tare ciudate cu care vor să se salveze când va veni Sfârşitul Lumii. Dar asta nimeni nu poate o şti, iar când va veni atunci nimeni, nici ei nu se pot salva.

Comisarul din Oxkutzcab

CE SPUNE COMISARUL MUNICIPAL
Señor Santos Mario Tzek Ávila
În ciuda a ceea ce se zice, cum că locuitorii din “Las Aguilas” sunt persoane bune, eu am părerea mea. Sunt ca şi conchistadorii spanioli, noi nu facem decât să-i servim, să facem tot ce ne cer, să le spălăm vasele după ce mănâncă. Nu au încredere în nimeni, numai în cei de-ai lor. Nu am văzut să fie capabili să dăruiască un pahar cu apă cuiva, sau un suc. Nu se amestecă pre tare printre noi. Ies foarte rar în sat şi atunci stau puţin şi nu vorbesc cu nimeni. Cred că nu le place să se apropie de noi, a conchis primarul.

Dos Testigos de Jehova

CE SPUN MARTORII LUI IEHOVA
Bibilia ne spune clar că nimeni nu ştie când va veni Sfârşitul Lumii, nici chiar îngerii, ci numai Tatăl. În cazul în care cineva ar şti când se termină lumea, ar trebui să-i protejeze pe toţi, dar dacă italienii vor să se salveze numai pe ei, uite ce egoişti sunt.
Dumnezeu ne-a spus să stăm în alertă când e vorba de rău, cum ar fi cutremurele, războaiele. De asemenea ne-a avertizat de sosirea multor falşi profeţi, să avem grijă cu ei. Ajunşi cu părerea în acest punct, au avut nevoie de resurse pentru a continua aşa că au deschis bibilia la semn şi au citit 5 minute: “în evanghelia după Marcu capitolul 13 versetele 33 şi 34...” Noi suntem liniştiţi pentru că ştim că Lumea va continua. Cel mai mult e nevoie acum să studiem Bibila, ca să nu cădem în capcana Satanei. În ziua în care va veni Sfârşitul Lumii se vor aşeza toate, atunci vor veni binecuvântările viitoare şi eterne aşa cum se poate citi în Apocalipsa 21, de la 3 la 5 – conchiseră Los Testigos de Jehova înainte de a-şi continua vizitele.

CE SPUNE UN ŞAMAN LOCAL (CURANDERO)
Señor Santiago Uicab Chan
Da, cunosc cazul italienilor. Înainte se zicea că în 2000 se va termina Lumea şi nu s-a întâmplat nimic, acum se zice că în 2012, pentru că aşa au profeţit mayaşii. Eu nu cred în chestiile astea, numai Spiritul Suprem ştie când se va sfârşi Lumea şi nu o fiinţă de pe Pământ. Trebuie să credem în noi şi în semenii noştri, pentru a deveni mai buni, pentru ca în fiecare dimineaţă să avem speranţa că ne va merge mai bine. Lumea nu se termină, cei care se termină suntem noi, a conchis el curandero.

CE SPUNE UN GRUP DE FEMEI DIN SAT
Pe noi ne-au angajat să servim când au avut Pascua, ceremonia când s-au reunit ei din toate părţile. Au venit aproape 300 de persoane, multe femei păreau mexicane dar căsătorite cu italieni. Nu ştim cine sunt ei, dar cu noi s-au purtat bine.
Mayaşa 1 (care a servit un timp în casa italienilor) – interiorul complexului e luxox, e ca şi când te-ai duce în Statele Unite. Înăuntru au absolut de toate pentru a nu fi nevoie să iasă afară. Îşi produc singuri hrana. Au nişte depozite imense.
Mayaşa 2 – sunt ciudaţi, pentru că nu vorbesc deloc cu cei care lucrează pentru ei şi îi plătesc puţin, 10-12 dolari pentru o zi de muncă de dimineaţa de la 7 până la 3 fără pauză.
Mayaşa 3 – ultima dintre ele a spus că înainte să-l cumpere italienii localnicii erau obişnuiţi să meargă să vâneze pe terenul respectiv, fiincă acolo pădurea e înaltă şi ai ce mânca. După ce au intrat în posesia lui, italienii le-au interzis accesul. Nemulţumiţi, sătenii au tras cu flinta în statuia vulturului de la intrare.

Toarnă şi restul »

Playa del Carmen: Mare Fiestă la Primărie

Hola compañeros, am în plan azi să vă transmit nişte poze de la El Bicentenario Mexicano şi nişte cugetări care mi-au apărut după. Să nu mai lungesc introducerea degeaba şi să purced aşadar:

Ce iaşte un EL BICENTENARIO:

În septembrie pe la vremea culesului, mexicanii sărbătoresc Revoluţia lor din 1810 - prin care s-au născut ca naţiune. Anul ăsta s-au adunat 200 de ani de când a fost mişcarea naţională cu flinte despre care vorbesc. Toată luna s-a cântat muzică pe stradă, prin magazine... mariachi desigur, plus imnuri şi melodii de amor. Veselie, steaguri, promoţii, goarne... Pe 16 septembrie fieştecare primărie a organizat câte o scenă cu mariachi, dansuri, fiestă şi artificii. La fel si la noi în sat - în Playa del Carmen. Bineînţeles că m-am înfiinţat acolo cu degetul pe buton să fac nişte jpeguri, să ascult un mariac-doi... tare fain cântă, zău. A fost multă lume, cel puţin 15 000 de oameni. Publicul cam plictisit ce-i drept, probabil ascultă mariachi în continuu din copilărie... oamenii veniseră mai mult pentru mâncare şi artificii. ...şi pentru că au avut motiv să-şi pună tricoul/şlapii de sărbătoare. Eu eram entuziastă, dar pe dinăuntru, că pe-afară n-aveam cu cine, El Cherchelon fiind încă plecat teleleu prin Şenghen. Uai de mine ce arome plăcute, ce bunimi vindeau ambulanţii pe-acolo!.. şi ce ieftin era. Mi-a părut rău că mâncasem acasă ceva, nu mai încăpea decât ceva mic la care am râvnit imediat ce-am văzut triciclistul cu plita: o marquesită.

Treaba s-a îndesfăşurat pe mai multe scene, care împreună formau un fel de tămbălău organizat. La un moment dat pe şcena principală solisa fusese anunţată, dar tot întârzia să apară. Atunci o fetiţă de 50 de cm din public s-a oferit să cânte ea până apare solista cu pricina. Au urcat-o pe braţe pe scenă şi i-au dat un microfon. Atât i-a trebuit... Pân-aici! Când s-a apucat cu toată forţa de microfon ş-a luat-o la cântat... fals şi tare, tot publicul anterior amorţit acum se prăvălea pe jos de râs. Am filmat, dar a ieşit cam ondulat că nu mă puteam abţine să nu râd. La refren le zicea şi mai tare, din toţi plămânii "Mexico lindo y queridoooo!!!...". N-o mai putea opri nimeni. Vensie şi solista... dar fetiţa nuoo, nimic... i-a dat cu songul la maxim până ce prezentatorul i-a zmuls microfonul, exact când să înceapă al doilea cântec (fata avea repertoriu), moment în care a făcut serioasă o plecăciune ca la operă în aplauzele generale...

Some pics:



De remarcat modelul pictorului, cum sătea el aşa fix pe asfalt... dar ce conduri... s-ar fi uitat ea sărăcuţa la mine că era curioasă, dar era treabă seroasă la mijloc. Cu arta nu te joci, nu te mişti în timpul procesului... dacă te pictează cu o ureche pe faţă?



Mexicul şi violenţa

Ca să ştie şi ascultătoarele... aici în Playa când e vorba de fiestă publică... ca femeie te simţi în siguranţă maximă la orice oră din zi şi din noapte. Băieţii "de cartier" de aici nu beau şi nu se iau de tine. Cel mult primeşti câte un timid "buenas noches, linda" asezonat cu un zâmbet până la urechi ş-o privire cu subînţeles de amorezat. They look but don't touch. Foarte decenţi zău... n-am văzut atâta nonagresivitate (psihică, verbală şi fizică) nicăieri în lume. Desigur că e şi multă poliţie care vigilează. Dar la noi până şi jandarmii te agresează din priviri. Aici poliţia îţi inspiră încredere. Locul ăsta e ca un culcuş mare format din oameni...

A doua zi după Bicentenario a fost o ştire la radio despre Cozumel. Suna cam aşa: "ieri la fiesta de la primărie s-a întâmplat un eveniment foarte nefericit: cinci tineri s-au îmbătat şi au fost luaţi la Poliţie. Nu au făcut scandal, totul s-a desfăşurat în pace, însă este foarte trist că acest eveniment a avut loc în comunitatea noastră. Nu e bine când se întâmplă asemenea lucruri, ce ruşine pentru Cozumel... etc.etc."

Se mai întâmplă neajunsuri şi aici, desigur, nu e raiul pe pământ. Mai auzi de bătăi pe la birturile săteşti sau de varii incidente şi răzbunări personale, în general legate de alcool. Ce vreau eu să spun e că overall e pace şi veselie, restul sunt excepţii. Şi n-ai cum să dai de aceste excepţii dacă duci o viaţă normală.

Spiritul mexican

Mexicanii chiar ţin la ţara lor, sunt mândri de naţionalitatea lor şi au şi de ce în opinina mea. Ce m-a surprins aici cel mai mult a fost o chestie la radio. E un grup naţional de media Grupo Radio Centro, are emisie peste tot FM of course. Ei bine, are o reclamă de câteva ori pe zi care sună cam aşa:
"Tu cunoşti cel mai bine Mexicul, ştii ce probleme are şi de ce are cea mai mare nevoie. În fiecare zi la 12 să ne unim cu toţii şi să ne gândim la ţara noastră, s-o vedem în pace, armonie şi prosperitate. Cu cât ne gândim mai mulţi cu atât ne va fi mai bine... Nu uita, în fiecare zi la 12 ai programare aici! Suntem mândri să fim mexicani."
Noah ce părere aveţi? Oameniii aici iau treburile astea în serios, nu i-am văzut niciodată să râdă de chestiile de suflet şi nici să zică nu când cineva important zice "hai să ne unim într-o cauză bună"... Chiar dacă nu se gândeşte nimeni fix la 12 la Mexic, închipuie-ţi numai în momentul reclamei câţi ascultă si se gândesc la text... Sunt în total 110 milioane locuitori.

Mexicul şi drogurile...

Că tot m-aţi întrebat mulţi cum mă descurc pe aici cu narcotraficanţii... Vă spun, greu! Greu de găsit unul dacă nu eşti în branşă. N-am avut şansa mă infiltrez încă, dar lucrez la asta :) Noah, ideea e că o fi rău cu războiul cu narcotraficanţii, nu zic nu că nu cunosc detalii, dar treaba e acolo în nord, la graniţa cu America. Au loc multe vendete personale şi mai pică şi civili, cred că e grav însă nu ştiu în ce măsură... fiindcă nu poţi avea 100% încredere în ce zice media, se deformează şi se exagerează mult după cum bine ştim.

Închipuie-ţi că eşti în Apuseni la o cabană. Auzi la radio că la Stockholm se împuşă nişe cartele de droguri între ele şi că oraşul e terorizat şi imediat primeşti un telefon de la un prieten: "Vai, am auzit cu drogurile în Europa, tu eşti în siguranţă?!" Când mă întreabă cineva cum mă descurc cu narcotraficanţii, dacă nu mi-e frică etc, pentru mine cam aşa se simte. Pt cine nu ştie, Playa del Carmen e în sud, la mii de km distanţă de vendetele care apar în presă.

Toarnă şi restul »

Fiesta noroioşilor

Sâmbăta trecută la mine în curte s-a întâmplat un mare party. Mar, fiica proprietarilor unde am închiriat, a împlinit 15 ani. La Catolici asta înseamnă că e rost de mare fiestă, de o slujbă mică în bătătură şi de un album foto de "ieşire în societate" cu rochie de prinţesă. E ca un fel de Bar Mitzvah dar pentru fete. De foto ne-am ocupat noi 3: eu, Cannonul cel mic şi fotoşopul. Am şi avut cu cine... un model excelent, toată lumea s-a minunat de rezultat. Iată-l:









Now... the party. Eram în mijlocul unei depresiuni tropicale care n-a mai apucat să se transforme în uragan. Asta înseamnă că vreo trei zile a plouat când cu găleata, când aurel-mocăneşte :)- Sub iarba care părea fresh se iscase de fapt o samă de glod - care a fost total întors cu susul în jos de distinşii oaspeţi, după care s-a lipit şi s-a întins bine pe ei în timpul trântelor organizate... după care a fost introdus treptat prin intermediul vehiculelor umane direct în piscina cea albastră şi înainte curată. Spre disperarea mamei, a tatălui şi a sfântului duh.

Iată eventul pe scurt:



Păiangenul casei a trecut intact prin fiestă:







Legendă: în ultima poză se poate vedea cum protagonistul aruncase cu pânză după pradă. Se poate deduce că prăpăditul din imagine e un gândac de piatră mega-rapid care nu are aderenţă la pânza de păianjen. Nu că ar interesa pe cineva pe criza asta...

Toarnă şi restul »