Roman-foileton de capă şi şpaclu (fost Dac-foileton):
The Common Life of Cherchelon and Lady Distiluna, doi trentagenari stabiliţi în Mexic la sud de Cancun. Ecranizare la monitor a unor fapte reale şi gânduri imaginare petrecute de ei.

DOCUMENTAR

Cu lupa prin Lumea cu care ne tot învârtim

ENIGME

Fenomene Tulburi inexplicate pe larg

SPIR'TUALITATE

Pe unde mai rătăceşte Oaia Pierdută

TELELEU ENTERPRISE

Turism Intergalaptic: Jurnal de Babord

MAGAZIN DUMINICAL

De citit când ţi-e lumea mai dragă

BLOG DE MEXIC

Adelante prin Hăţişurile Paradisului Mexican

Povestea Alambicului

Este vorba de un grup de 2 televizionari (el şi ea) teleemigraţi în Mexic care, din prezent şi până astăzi tot încearcă să înţeleagă lumea aşa cum este, explorând lipsa antimateriei la bordul navetei lor spaţiale: Teleleu Enterprise. Wow ce-am putut scrie...

Distillery Channel este un blog format din mai multe foste bloguri. Vara asta ne-am gândit să introducem în alambic toate blogurile începute de noi în negura tinereţii şi lăsate baltă, păcat de ele să se evanesceze aşa pe pustie. Suntem comeseni de acţiune, aşa că am băgat de-a valma tot ce aveam în Alambic şi pe partea cealaltă ne-am trezit cu caracatiţa asta de blog, care ne arată cum am văzut noi şi vedem în continuare lumea dublu, din prezent si până astăzi. Aici se adună oxervaţiile noastre efectuate cu ochiul liber despre orice ne aţine calea... povestirile, fabulaţiile şi conspiraţiile noastre la umbra palmierului, noaptea... călătorii în lumea fizică si imaginară la bordul navetei din viitor Teleleu Enterprise... jpeguri, nedumeriri şi curiozităţi... într-un cuvânt, o televiziune non-profet făcută de doi tulburevăzători, care suntem chiar noi.

Povestea cu numele blogului a început într-unul dintre momentele în care pe noi ne apucă... da, câteodată, de obicei seara, ne apucă fabulaţiile. E suficient să apară un "ce-ar fi dacă"... idei de genul "cum ar fi fost bancomatele pe vremea piraţilor" sau "cartelul traficanţilor de porumb" sau "restaurant cu specific mongolez" sau "bombe artizanale maramureşene", că imediat ne urcăm pe motoreta imaginaţiei, ţâşnim în trombă mică şi ne estompăm parţial într-o cometă de praf.

Era prin mai 2009 cred, când s-a născut "El Cherchelon", într-un scenariu în care noi eram pe o planetă imaginară de weekend, unde într-un fum general toată lumea întorcea câte ceva pe grătar şi bea bere/ţuică/vin - după caz. O muzică dansabilă cânta în toată atmosfera, aceeaşi muzică pe toată planeta. Conducătorul planetei avea cel mai mare grătar, el stătea la umbră şi purta un costum argintiu din material de protecţie anti-incendiu, cu mantie: era Marele Cherchelon - care avea mereu la el un pet cu ţuica cunoaşterii. El ştia tot, însă era foarte imprecis. Lumea venea cârduri la el cu tot felul de întrebări ca la Marele Gugl şi pleca cu tot felul de răspunsuri mind-boggling, nu neapărat pentru întrebările cu care venise.

În spatele cortului holografic, El Cherchelon îşi avea instalat alambicul, unde prepara în continuu ţuica cunoaşterii. Din când în când îşi lua cănuţa lui de tablă şi mai dispărea după cort să vadă ce s-a mai distilat.

Lady Distiluna era femeia din spatele Marelui Cherchelon. Atât din spatele, cât şi din faţa şi lateralele lui. De el nu se putea apropia complet din cauza mantiei apretate. Prefera să stea în spatele lui - ea nu era aşa de talentată ca el la PR. În schimb avea grijă de Alambic. Cunoştea maşinăria în cel mai mic detaliu, doar ea o inventase din ibrice, şaibe, pâlnii, robineţi şi ce mai găsise prin sacoşa de rafie cu care plecase din satul natal, convingându-l apoi pe Cherchelon să le sudeze după schemă (el fiind în permanenţă protejat de mantia strălucitoare anti incendiu). Mereu pe tocuri, îmbrăcată într-un trening satinat, Distilady stătea toată ziua la umbra cortului pe un scaun de plastic şi-l corecta pe Cherchelon. Tot timpul! - îl corecta. Când veneau oamenii cu întrebări la el, de acolo, din spatele lui, Distilady îşi ducea mereu arătătorul la tâmplă şi-l rotea morişcă în aer, ţuguindu-şi totodată buzele şi privind spre lampadarul chinezesc atârnat de bolta cortului, sugerându-le discret tuturor să nu-l bage în seamă pe Cherechelon că iar a băut din pet.

Distillery Channel a apărut în momentul în care cei doi şi-au dat seama că li se deschisese o ceacră nouă, necatalogată încă şi deveniseră tulburevăzători. Alambicul intrase în super producţie, apăruse excedentul de informaţie care nu interesa pe nimeni şi deci era musai să-şi facă televiziune. Locuitorii Distiloniei aveau fiecare opţiunea de a-şi trage un furtun prevăzut cu ştuţ prin care să poată telegusta direct de la picurător de oriunde, chiar şi de pe partea cealalată a micii lor planete.

În Mexic cei doi au ajuns pur întâmplător. Exact ca şi oul lui Columb, atunci când şi-au luat iniţial lumea-n cap, nu s-au gândit să emigreze chiar acolo. Dar ca un făcut, tocmai când se învârteau cu Teleleu pe deasupra Yucatanului, li s-a terminat biodeuteriul din reactor şi au aterizat forţat, ajungând cu naveta drept în copacul cunoaşterii binelui si a răului, ale cărui fructe, fiind oprite, au rămas nemişcate pe cracă în pofida impactului, numai şarpele a zburat cât colo. Şi-au dat seama imediat că au ajuns în Paradis. Lângă copac era o tăblie cu un avertisment pe care scria că obiectivul e supravegheat video şi dacă te iei după ce zice şarpele şi muşti din fructul oprit rişti să apară imediat forţele de ordine să te alunge de acolo. Fire preventivă, Distilady a dat ignore la Şarpe, însă nu fără unele regrete. Dar stai... Pe tăblie scria clar că muşcatul din fruct e interzis, dar nu zicea că nu poţi face ţuică din el. Aha... păi aşa Cherchelon ar putea consuma fructul la discreţie, fără să se înece, fără noduri în gât şi fără să fie dat afară din Paradis. Zis şi făcut. După prima duşcă s-au simţit amândoi atât de bine, încât s-au hotărât să-şi instaleze alambicul chiar acolo. Au găsit şi un loc excelent de cort, cu parcare gratis pentru Teleleu, nu departe de pom. De atunci ei distilează informaţia în continuu şi cum se adună de-o mostră, cum o aduc spre degustare aici în teleblog. Între timp biznisul s-a dezvoltat, au apărut şi dotările. Acum au şi un releu nou, de lemn, înalt de 6 metri. Materialele video sunt preluate cu o cameră barică de luat vederi, din generaţia următoare. În curând va fi gata şi studioul de emisie, pe gaz.

Vrei să emigrezi tocmai în Mexic?

Dacă citeşti treaba asta înseamnă că gândul de a te muta undeva mai la plajă îţi dă târcoale...

Mexicul e o ţară interesantă, destul de dezvoltată, contrar părerii generale. Doar că are un sistem aparte, cu nişte reguli greu de pătruns din prima. Noi ne-am fript pe alocuri, dar le-am pătruns până la urmă, azi mâine ne vezi cetăţeni.

Da, deci cu viza de şedere în Mexic (rezidenţa)... Vestea proastă e că nu-i chiar simplu, vestea bună e că se poate. Prin definiţie Mexicul nu e o ţară deschisă imigranţilor cu sacoşă de rafie de pretutindeni, aşadar procesul nu-i clar ca ţuica şi treaba nu merge în linie dreaptă ca un şarpe beat.

Mijlocul acestui articul a foşt eliminat, nu mai e de actoalitate că regulile s-au schimbat dară, de-acuma-i mai complicat. >> citeşte aici informaţille actualizate

Pentru dişcuţii în particular e cazul să te duci la CONTACT, unde în josul paginii îşi are birăul Cherchelon - el e şăful pe probleme de emigrare la noi fiindcă ştie să folosească outlook expressul.

Viaţa în Mexic: Întrebări de la Telecititori şi unele Răspunsuri

Iată o listă cu răspunsuri la diversele întrebări pe care le-am primit până acum. Cine are întrebări noi, să le zică aici în comentar sau să ne şcrie la Contact despre ce-l roade. Dacă-s chestiuni de interes general şi mă pricep să răspund, le adaug şi pe ele aici, că dă bine la dosar.

Cât costă cazarea/care e preţul chiriilor?
  • La nivel turistic, adică pe noapte sau pe o săptămână, costă destul de mult, cam 50-200 USD de căciulă, la penisune/hotel.
  • Pe lună, un studio mai aproape de plajă (o cameră cu kicinetă, o baie, un pat şi o uşă) pleacă de la 300 USD şi se tot duce în sus până nu se mai vede, depinde de confort şi de zonă. Pe termen lung (mai mare de 6 luni) poţi obţine ceva decent şi la 250 USD.

Cât costă un teren?
  • De la 2 000 (în inima junglei) la 20 000 000 de USD (plaje kilometrice). Pentru toate buzunarele.

Cam de câţi bani aş avea nevoie ca să emigrez? Adică dacă mă apuc să vând apartamentul lăsat de mama, am ce să fac pe acolo în afară de plajă?
  • Depinde unde este apartamentul
  • Legea nu impune un minim, însă dacă vorbim de o familie tânără care nu are cum să demonstreze venituri constante lunare cum ar fi o pensie mai consistentă, după mine ar fi nevoie de un capital de cel puţin 80 000 de Euro/cuplu - pentru a deschide o mică afacere sau pentru a cumpăra o proprietate mai modestă, una din două. Un singur om s-ar descurca şi cu mai puţin, depinde de om şi de ce planuri are.

Îi vreo listă de meserii ca la canadieni? >>> vezi articolul cu emigrarea
  • Nu. Mexicul nu e o ţară cu program deschis pentru imigrări. Aici vii şi te descurci în felul tău

Ce afaceri se pot face cu amortizare în termen scurt, fără mare efort şi care să producă un venit lunar constant?
  • Pot doar să-l felicit pe cel care mi-a pus această întrebare. Este o întrebare foarte... bună!

Îs ceva şcoli prin zonă? Adică Universităţi?

  • Statul Quintana Roo este cel mai nou stat al Mexicului. Aici există doar câteva colegii şi decocamdată doar o singură Universitate gen Politehnica, cu câteva ramuri. Cel mai apropiat oraş universitar în adevăratul sens al cuvântului este Merida, un oraş foarte vechi, canicular şi frumos care este capitala statului vecin, Yucatan. Adevărata şcoală însă în Mexic se face însă în Nord, cine are bani se duce şi studiază în Monterrey de exemplu.

Cam cât se cheltuie pe lună acolo?
  • Cam cât în România. Dacă în grădina carpaţilor poţi trăi doar cu apă, jir şi ghindă, o poţi duce şi aici la fel de bine. Dacă ai de unde şi eşti obişnuit să cheltui, la fel poţi cheltui şi aici.
  • Internetul e mai scump, curenul electric e mai ieftin.
  • Benzina este de două ori mai ieftină în Mexic (şi străzile de două ori mai asfaltate)
  • Prin anumite părţi ale Mexicului viaţa poate fi mai ieftină, dar Cancun si Riviera Maya nu intră la categoria "economic". Un cuplu de oameni tineri cu soarele în priviri are nevoie cam de 1000 USD pe lună s-o ducă normal, să mai iasă moderat pe ici pe colo... Daca stai numai în casă, mănânci fasole, orez şi varză, nu bei, nu fumezi şi te poţi abţine de la aer condiţionat o poţi scoate la capăt şi cu vreo 250 USD pe lună (de om, nu de cuplu).

Există animale periculoase?
  • Există animale periculoase cum ar fi tigri, pume, vipere, tarantule, scorpioni, meduze, rechini, dar nu sunt periculoase...
  • De exemplu tigrii şi pumele: chiar şi pentru mayaşii vânători, cei care trăiesc ecologic la kilometri în miezul junglei, e un eveniment când văd aşa ceva. Ca şi şerpii, animalele astea fug de oameni de rup pământul. Am auzit că pumele mai fură uneori câte un câine sau o găină. Bine că noi creştem doar vulpi. I s-a întâmplat unui prieten din junglă vara asta, într-o noapte i-a dispărut câinele cu tot cu lanţ.
  • Între toţi şerpii, o singură specie e veninoasă, e vorba de o viperă care se cheamă Cuatronariz (4 nări) pe care o recunoşti instant după dungile roşii dacă nu eşti daltonist.
  • Scorpionii şi tarantulele: sunt animale blânde din fire, ele se apropie de casă, uneori apucă să intre pe la tocuri, dar vin "cu treabă" şi îşi văd în general de treaba lor. Dacă le agresezi s-ar putea să răspundă la fel. Noi le prindem gentil în borcan şi le catapultăm cu detentă înapoi în pădure. Dar scorpionul de aici din Yucatan nu-i chiar scorpion, se cheama Alacran şi nu-i de tipul celor din recuzita de la Hollywood, adică "în caz de" nu-i mortal ci dă o bubă cam ca de albină aşa. Şi un pic de halucinaţii, după caz. A doua zi eşti ca nou, foarte relaxat. By the way, albinele mayaşe nu pişcă, ele nu au ac, îţi dau un şut dacă se enervează.
  • Meduzele. Există unele mici şi mov care apar de obicei prin Aprilie, când se încălzeşte mai tare apa din mare, nu-i recomandabil să te joci cu ele. Nu apar în apele clare ci doar acolo unde au alge sau resturi de alge, aşa că dacă nu te duci să te zbengui în mâl eşti în siguranţă. Dacă te atinge vreuna, tre să torni oţet pe locul cu pricina sau, dacă nu ţi-ai adus oţetul cu tine la plajă, e indicat să faci pipi pe locul iritat. Dacă nu-ţi permite poziţia, atunci tre să stai aşa iritat cam 3 săptămâni.
  • Rechinii. Nu vin la mal, că sunt alergici la oameni, că oamenii conţin alune. Nu a existat în istoria Yucatanului de la Mayaşi încoace niciun caz de om gustat de rehini. Plus că starurile din Fălci locuiesc în Atlantic, nu în Marea Caraibelor.

Nu ţi-e teamă de uragane?
  • Nu. Spre deosebire de cutremur, care te poate păli definitiv fără să-ţi dea de veste, uraganul e un fel de monstru care se apropie încet şi deloc tiptil, îţi dă timp să te pregăteşti şi cam ştii la ce să te aştepţi. Când e vorba să fie, te prepari responsabil: te apuci şi muţi maşina de lângă stâlp, pui placaj la geam, strângi popicele din curte, iei dinainte multă bere ş-o lanternă ceva (ca să nu sărbătoreşti pe întuneric) şi aştepţi să plece. După care ieşi, te saluţi cu vecinii şi începi să strângi de prin curte şi de pe stradă: papuci, ligheane, mingi, etc. Singurul caz în care nu poţi petrece uraganul în confort este dacă ai casă pe plajă. Atunci n-ai ce-i face, vine valul-îţi ia calul, aşa că evacuezi tot ce poţi, inclusiv pe tine si petreci la nişte prieteni care stau mai inland.

Sunt cutremure acolo?
  • Nu. Yucatanul e zonă cu risc seismic zero tăiat în patru călcat de tir.

E adevărat cu războiul drogurilor, că se împuşcă acolo oamenii pe stradă?
  • Da, dar nu pe orice stradă, ci numai pe unele, care nu se găsesc în orice oraş, ci numai în unele, aflate în Nord, dar nu orice Nord, ci acolo unde sunt pasajele mafiei la graniţa cu SUA - acolo unde se face traficul propriuzis. În restul Mexicului e linişte şi pace, exact ca aici în Sudul caribic unde ne bronzăm noi, cam la 3000 de km de unde se împuşcă ei. Sigur că există şi aici reţele de răspândit droguri pentru amatori, ca peste tot în lume, dar de "război" nu se pune problema şi nici nu se va pune, bătaia peştelui pe vânzarea de droguri e în SUA, nu e generată pe ici pe colo de consumul turistic. În concluzie toată treaba asta reprezintă un fenomen izolat şi îndepărtat pentru noi cei din sud, însă suficient de trist şi de urât încât presa să-i acorde atenţie maximă şi să exagereze de câte ori are ocazia. Ca o paralelă, Mexicul s-a ales cu imaginea drogurilor cam cum s-a ales România cu imaginea rromilor care fură sau cerşesc prin Şenghen.

Au săli de fitness pe acolo?
  • yep, anyone can pull some beasts

Ca străin poţi avea cont în bancă?
  • da, există mai multe bănci care permit deschiderea unui cont în Pesos cu paşaportul, cu toate facilităţile: e-banking, card. Cont în valută nu se poate decât ca firmă.

Cât costă o maşină?
  • puţin parcă mai ieftine ca în europa, cam 80-90% din preţ. Japonezele şi americanele sunt mai ieftine, europenele sunt mai scumpe
  • da gud niuz e că nu există ITP, test RAR, Vignetă, başca că de la anul nu se mai plăteşte nici impozit auto, yuhu

Cât costă să faci o casă mică şi ieftină de lemn?
  1. casele de lemn nu sunt ieftine. Lemnul pentru casă trebuie să fie de esenţă tare şi scumpă, altfel ţi-l atacă sarea din atmosferă, umiditatea şi furnicile
  2. nimeni nu face aici case de lemn din motivele tocmai enumerate şi din cauza asta nimeni nu ştie cum se fac casele de lemn. Alt model decât baraca mayaşă din vreascuri nu s-a văzut
  3. eliminând cuvântul lemn din întrebare, o casă din blocuri costă cam 300-400 USD/mp finisată - dacă ţi-o faci singur, 600-800 USD/mp - dacă ţi-o face un contractor şi 800-1200/mp - dacă ţi-o vinde altcineva gata făcută. Fără piscină.

E greu să obţii aprobările de construcţie?
  • Nu

Se găsesc aceleaşi alimente ca pe la noi sau diferă?
  • Da, se găsesc aceleaşi alimente şi ai şi diferenţe. De exp. găseşti brânză feta, dar nu e un produs local şi deci e mai scump. Nu prea găseşti ulei de floarea soarelui, însă ai ulei de porumb la îndemână. Cu lactatele stau bine. Smântâna e mai grasă şi mai dulce. Iaurtul e mai natural. Pâinea e mai bună în România, nucile-s mai bune în Mexic. Merele sunt scumpe, citricele-s ieftine.. şi tot aşa... mas o menos aceleaşi produse, aceleaşi preţuri. Poftă bună!

Sunt cazinouri?
  • Sinceră să fiu n-am urmărit şi nici nu mi-a aţinut vreunul calea, dar sigur sunt, că am primit odată un flyer

Cum funcţionează Poşta? Pot trimite sau primi pachete?
  • Excelent, din experienţele avute

Ce-am mai meşterit noi în vara lui 2011

Ca să răspund rugăminţilor câtorva dragi telecititori de a le scrie "ce mai facem, ce mai zicem" m-am hotărât să intervin cu o postare la obiect. Este vorba despre o postare scurtă, că dacă aş scrie chiar despre tot ce-mi trece prin cap ar arunca lumea cu roşii în blog. Asta fiindcă în ultima prerioadă mi-au trecut şi îmi trec prin cap numai metri, centimetri, milimetri, unghiuri, raze, şuruburi şi burghie. Ar fi un spectacol mega plictisitor aş zice eu şi bine fac să nu-l descriu aici. Aşa păţeşti când te apuci să faci o casă.. o iei razna un pic, munca asta te fură din societate şi te aruncă în lumea calculatorului de buzunar. Cine a mai construit case gen do-it-yourself ştie, cine nu - accept să nu înţeleagă.

Iată deci ce am făcut noi în vara anlui preapocaliptic 2011:

Eu în loc să salvez lumea cum îmi propusesem iniţial, m-am îndeletnicit cu următoarele: am vopsit cca. 2000mp de părete (mama lui de părete), am tăiat multă gresie bej (în unghi), am mişunat all day long cu creonul după ureche, am tăiat lemne la hix cu diverse utilaje dangeroase (în unghi şi cerc), am căntuit 650m lungime, am făcut multă mobilă "deluxe" din mdf (şi bătături permanente în palme), am confecţionat 87 de bucăţi de plintă de lemn şi sisteme anticiclonice pentru 17 ferestre.

Cănuţă, în loc să se antreneze la săritura într-a 5-a dimensiune a efectuat următoarele: a lipit gresie, a pus ţevi, a desenat şi a tras hirele electrice (mult a tras), a făcut doo uşi şi doo prişpi, a făcut multă grădinărie adică a zmuls copaci, a împlântat alţi copaci în loc, a însămânţat "urechiuşă de şoricel", a greblat pietre, a crescut buruieni apoi a stârpit buruieni, a uns acoperişurile cu zmoală de câteva ori, a făcut 2 green roofs cap-coadă, a inventat şi montat 12 rame de ferestre culisante şi în final a derulat prin Şenghen o samă de programe turistice pentru moşi cu lire şi harfe sterline.

Şi de parcă n-ar fi fost destul, de-acuma ne mai ia cam doo luni să terminăm tot ce-am început...

Gata, aceasta a fost pe scurt descrierea vieţii noastre de maistră/tâmplară/dulgheră/zugravă, respectiv faianţor/instalator/electrician/grădinar.

Câteva poze (cam puţine, recunosc, dar în ultima vreme n-am mai avut răbdare ca pe vremuri să urc multe jpeguri în web, sper să înţelegeţi, eu una înţeleg):

Cănuţă aranjând un pic dedesubtul casei:
ed

Tot Cănuţă după ce a zmuls un "picior de elefant" mic
despeinada

Ippolito, ajutorul lui Cănuţă la mutat scoarţa pământului
ippolito

"Atelerul" meu de insider
casa

Me, The King & Queen of Cheese... (scaunul nu e făcut de mine, să fim înţeleşi)
the king and queen of cheese

Iscând un decor din nişte greşeli excelente de calcul:
deco

Vedere de pe prişpă, imediat după marea nivelare:
curte

Vedere cu intrarea şi ieşirea, de pe acoperiş:
curte

Fluturi, mulţi fluturi se bucură împreună cu noi de spaţiu de când am clarificat curtea:
fluturi

România versus Mexic, Sarmale versus Tamale, Ţuică versus Tequilla... Cui i s-ar potrivi Ce?

Ştii că Manelonia (perdon... Patria Mamă) nu mai e pentru tine dacă:
  • nu ţi se pare normal ca prioritatea cuvenită să fie direct proporţională cu volumul maşinii
  • te-ai săturat să nu găseşti nicăieri lângă casa ta loc de "parcaj"
  • îţi eludează înţelesul actului de a claxona o fată pentru ca apoi să dispari în trombă
  • slogane ca „Belive in shoes” si „Belive in shopping” nu te fac să apuci calea cea dreaptă a mallului (ştiu e veche reclama dar m-a marcat rău)
  • în weekend când vrei să te întorci şi tu ca omul în burta naturii te simţi ca un alien trecând printre spahiile care transformă pădurea în „Grătăronia” şi care în nesfârşita lor generozitate lasă manelele să răsune în tot universul lui Stephen Hawkings
  • nu simţi nevoia necontrolată de a arunca diverse gunoaie din mers, din maşină sau de pe loc repaus în speranţa că le va recicla câinele
  • atunci când eşti interpelat cu „băi fratele meu” te asiguri că-i vorba de tine înainte să răspunzi
  • nu ţi se pare că dialogul urlat sau îmbrâncitul în glumă ar fi indicii ale unei personalităţi puternice
  • spre deosebire de "unii", tu ştii că pe lângă apa din calorifere, o centrală de apartament mai poate încălzi şi apa pentru duş
  • nu găseşti că reprezentanţii României EBA, Crazy Vadim & Jiji The Shepard sunt şi reprezentanţii tăi
  • îţi plac şi ţie luxul şi confortul, dar te deranjează ostentaţia
  • ţi s-a acrit să auzi cum fiecare în jurul tău se plânge de orice fără să pună mâna să schimbe nimic
  • ai sentimentul că oricâţi ar mai fi care gândesc ca tine, tot singur rămâi

Mexicul ar putea fi pentru tine dacă:
  • îţi plac vara, plajele cu nisip alb, mările turcoaz şi hainele lejere
  • stai bine cu tensiunea, în sensul că la o adică faci faţă la căldură şi umiditate
  • vorbeşti un minim de spaniolă sau poţi învăţa spaniola
  • "necunoscutul" în general nu te sperie, te provoacă
  • totdeauna ai visat să scoţi costumul de spiderman de la naftalină şi să mergi aşa îmbrăcat la supermarket, fără să ai sentimentul că ieşi prea tare în evidenţă
  • ţi se pare de la sine înţeles să spui mulţumesc, să dai prioritate sau sa ajuţi
  • ai visat la un loc unde poţi privi oamenii în ochi şi schimba zâmbete, unde le poţi zâmbi chiar şi celor de sex opus fără ca cineva să subînţeleagă scene cu schiori în pielea goală
  • ţi se pare normal ca guvernul sau autorităţile publice să ajute pe tot omul după posibilităţi, nu numai pe omul cu posibilităţi
  • eşti o persoană răbdătoare, care nu-şi iese din pepeni dacă rezoluţia unui act oficial durează 3 luni
  • nu ai pretenţia ca lumea din jurul tău să citeze din Kant, să asculte Brahms sau să mănânce Gourmet
  • a te îmbrăca dimineaţa în Armani ţi se pare cool, dar nu este pentru tine idealul realizării în viaţă
  • te bucură să vezi feţe senine în jur
  • respecţi pe cel de lângă tine şi ţi-ar plăcea să fie reciproc

Pentru o emigrare de succes musai să fie bifate toate cele de mai sus, la ambele categorii. Totuşi... decizia finală o poţi lua numai după ce vii măcar odată în vizită aici, să vezi cum te simţi în partea asta de Lume. E importantă chestia asta, de fapt e cel mai important criteriu. După mine "acasă" nu este neapărat acolo unde te-ai născut, unde-ţi faci afacerile, unde locuiesc ai tăi sau unde visezi să fii, "acasă" este acolo unde te simţi cel mai bine. Io părerea mea...

Entradas populares

 
Copyright © 2011 Distillery Channel | Powered by Blogger
Template by Free WP Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Modificat genetic by Lady Distiluna