Roman-foileton de capă şi şpaclu (fost Dac-foileton):
The Common Life of Cherchelon and Lady Distiluna, doi trentagenari stabiliţi în Mexic la sud de Cancun. Ecranizare la monitor a unor fapte reale şi gânduri imaginare petrecute de ei.

DOCUMENTAR

Cu lupa prin Lumea cu care ne tot învârtim

ENIGME

Fenomene Tulburi inexplicate pe larg

SPIR'TUALITATE

Pe unde mai rătăceşte Oaia Pierdută

TELELEU ENTERPRISE

Turism Intergalaptic: Jurnal de Babord

MAGAZIN DUMINICAL

De citit când ţi-e lumea mai dragă

BLOG DE MEXIC

Adelante prin Hăţişurile Paradisului Mexican

Adevărul crud despre emigrarea în Mexic - Modalităţi de obţinere a rezidenţei UPDATE

În urma valului mic de scrisori sosite la ghişeu simt nevoia să clarific un pic pâcla deasă care înconjoară subiectul. Emailurile pe tema emigrării parcă s-au înteţit anul acesta. Oare să se mai fi îngroşat treaba în România? Indiferent de răspunsul la această întrebare, drumul parţial asfaltat către cetăţenia Mexicană se compune din 3 părţi:
  • Rezidenţa temporară (Tarjeta de Residente Temporal, 4 ani)
  • Rezindenţa permanentă (Tarjeta de Residente Permanente, infinit)
  • Cetăţenia (Naturalización, infinit)
Treaba cu obţinerea rezidenţei temporare în Mexic nu mai e ce-a fost. Pe vremea mea era un pic mai simplu că se făcea direct aici. Veneai, îţi plăcea, vroiai, pregăteai actele cerute şi făceai coada la ghişeu. Ei, acum s-a zis cu huzureala asta. Acum, aplicaţia pentru obţinerea primei rezidenţe se depunde numai de pe dinafara Mexicului, adică printr-o ambasadă - a Mexicului desigur (oricare, în orice ţară). Actele au rămas aceleaşi, lista lor depinde de canalul pe care aplici: contract de muncă, afacere proprie, pensie, căsătorie, studii etc.

Rezidenţa Temporară

Dacă e să fie, doamne-ajută, se dă direct pe 4 ani. Înainte era pe un an, trebuia renovată în fiecare an timp de 4 ani. Cum se ia chestia asta? Well, e destul de complicat de explicat, depinde mult de la caz la caz. Pe scurt:
  • Contract de lucru. ATENŢIE OAMENI BUNI, Mexicul nu e un fel de Canadă unde arăţi că ai fost la facultatea de şefi şi gata, ei te primesc cu braţele deschise ca să mai populeze un pic tundra cu vârfuri ale societăţii. Aici fiecare pe blana lui, unii o au mai pufoasă, alţii mai ţepoasă. Iar tundra aici e foarte populată... Unii mă întrebaţi pe mail ce studii se cer pentru emigrare. Don't.... Nu contează câte diplome ai, ci mărimea lor :))) De fapt contează la ce eşti bun. Şi tre să fii al naibii de bun ca să le poţi lua lipia de la gură la mexicani. Şi ei sunt mulţi, şi ei caută de lucru... Iar ca angajator, de ce ţi-ai bate capul cu un străin care abia vorbeşte spaniola, căruia trebuie să-i faci tu actele pentru rezidenţă şamd. În concluzie, exact ca şi la pescuitul de balene, nu e uşor. Nu ştiu de ce dacii şi românii în general au senzaţia că în restul ţărilor de pe glob se poate câştiga mai uşor o franzelă. Bătălia e la fel peste tot. Da, salariile diferă, dar diferă şi cheltuielile lunare. Diferenţa constă în oameni şi modul de viaţă în general, în unele ţări poate clima e mai prietenoasă, sau poate lumea e mai civilizată pe stradă, la birou, iar pentru unii, chestiile astea pot fi motive suficiente pentru a vrea să muncescă din greu în altă parte şi nu acasă. Mai există categoriile pripaşilor şi aventurierilor, care se gândesc "Îmi iau acuma tricoul pe mine, mă duc acolo, dorm un pic pe Couchsurfing, mă angajez la un bar ceva şi om sunt! dup-aia iau ceva de închiriat şi-o ard pe plajă toată ziua ca suedejii". Well, nu-i chiar aşa. Există controale, patronii se feresc sa angajeze străini fără contract, în plus, au destui mexicani care pot face exact acelaşi lucru fără complicaţii, ca să nu mai pomenesc de restul latinoamericanilor care vin în Mexic să lucreze şi care au avantajul că vorbesc limba coerent. Acuma, în ciuda celor citite mai sus, cei interesaţi tot o să mă întrebaţi: "bine, dar totuşi eu ce pot să lucrez acolo, unde mă pot angaja dacă vin?" Umm... aici eu mă blochez şi nu ştiu ce să răspund. Te poţi angaja orice dacă ai cojones, sau ca nimic dacă nu eşti mai bun decât toţi mexicanii, argentinienii, spaniolii, italienii, venezuelenii şi alţi latinos la un loc cu care concurezi. Singura profesie care ştiu sigur că "se caută" este de doctor. E penurie de doctori, se angajează şi străini. Aici principalul concurent este Cuba. Sunt mulţi doctori cubanezi bine şcoliţi în ţara lor sau care au avut burse prin alte ţări, care lucrează aici.
  • Independent. De exemplu, dacă te învârţi în cercurile aferente, între de oameni de bine cu conturile pline ochi, poţi să te faci agent imobiliar. Apoi, după o vreme, devii legal, plăteşti impozite ca independent şi demonstrezi prin extrase de cont că ai venituri constante şi mari, şi hop te trezeşti cu rezidenţa. Ar mai fi nişte posibilităţi: dacă de exemplu cânţi dumnezeieşte şi treaba asta îţi bagă nişte sume considerabile în husa de la chitară, la fel: te apuci şi devii legal, plăteşti impozite ca independent şi demonstrezi prin extrase de cont că ai venituri constante şi mari, şi hop te trezeşti cu rezidenţa.
  • Deschizi o afacere. Variantă recomandabilă pentru oamenii care de obicei au un plan. Nu e o sumă minimă cerută ca invetiţie, dar totuşi tre să fie ceva acolo, oricum ai nevoie de nişte bani la început. În acest caz rezidenţa se obţine ca şi "angajat" la propria firmă (varianta din capul listei). Nu trebuie contract înregistrat dacă eşti partener în firmă, se presupune că vei avea dividende. Partea bună cu deschisul unui business aici e că nu ai atâtea reglementări ca în Europa. După cum zicea şi Cherchelon, în partea asta de lume dacă vrei să deschizi de exemplu o frizerie, nu trebuie să fii afiliat la Asociaţia Naţională a Stiliştilor de Păr şi Retezătorilor de Barbă, nici să ai robinet cu senzor de mişcare şi filtru UV la baia din salonul tău, şi nici diplomă acreditată de Strategia Managementului Podoabei Capilare. Pur şi simplu pui un afiş frumos la intrare, scrii "proaspăt dechis" şi gata! Clienţii decid apoi daca eşti bun sau nu. Aşa merge cu toate afacerile, fără 100 de aprobări, afilieri şi atestări. Un exemplu unde se complică un pic treaba ar fi barurile care vând băuturi alcoolice, trebuie o licenţă specială pentru alcool.
  • Investitor. Vii ca bossul şi investeşti o groaz de bani în ceva, sau construieşti ceva mare (un hotel, un supermarket etc) şi generezi locuri de muncă pentru mexicani. În aces caz peste o anumită sumă sau un anumit număr de joburi create, devii direct rezident permanent.
  • Dacă eşti mare artist, refugiat, om al bisericii sau mare sportiv (ar mai fi câteva). Nu ştiu cum funcţionează rubricile astea, nu m-am încadrat. Odată era cât pe ce să devin mare artistă dar n-am trecut la proba de selfie-uri şi asta a pus capăt carierei mele.
  • Studii. Aici e simplu: demonstrezi că ai vreo bursă sau îţi plăteşti studiile la vreo renumită universitate Mexicană cum ar fi Jarvard, Oxfor şi Wallmart şi gata. Mi se pare că în acest caz viza se renovează anual.
  • Căsătorie. Nu cunosc detalii dar actele nu-s greu de făcut. Greu e să-ţi găseşti iubirea la bine şi la greu. Treaba asta cu căsătoria merge în orice ţară, depinde de cât de multă atracţie există la mijloc.
  • Pensionar sau Rentista. Demonstrezi prin extrase de cont plus scrisoare de recomandare de la bancă că ai o pensie de colonel din ţara ta sau orice venituri constante şi mari şi hop eşti "Rentista". Dacă îţi cumperi o proprietate în Mexic şi dovedeşti că nu plăteşti chirie, veniturile declarate pot fi mai mici decăt cere tabelul. Nu zic cât, că nu e valabil 100%. Unii au luat rezidenţă cu pensie mai mică, alţii cu mai mare, depinde de cât de multă încredere îi inspiră personalitatea ta ofiţerului care îţi ia interviul.
  • Întregirea familiei. Ai vreun părinte, fiu sau frate legal în Mexic? Convinge-l să te lase să locuieşti la el, eventual să demonstreze că te poate hrăni la o adică dacă tu nu ai venituri, şi hop eşti rezident.
  • Înmulţirea familiei. Naşti un mexican mic. Dup-aia încerci să-l opreşti din băut şi cântat.

Rezidenţa Permanentă

Înainte se chema Viza FM2 şi dădea pe 4 ani, acum e cum zice şi numele, permanentă. Infinit. Faţă de rezidenţa Temporară, e floare la ureche s-o obţii. Pe scurt se poate obţine aşa:
  • În baza vechimii, după 4 ani de Rezidenţă Temporară, demonstrând că se menţin aproximativ aceleaşi condiţii ca înainte cu 4 ani. Cum ar fi că biznizul încă merge, sau nu te-a dat nimeni afară, sau n-ai divorţat, sau pensia aia de colonel vine în fiecare lună etc. Dacă e prin căsăstorie, după 2 ani de Temporară se dă permanentă. Ca un semn de respect. Dacă ai rezistat alături de el/ea doi ani e ceva...
  • În baza unei investiţii fabuloase. Dacă ceea ce vrei să faci creează multe joburi locale.
Cetăţenia

După ce au trecut 1-2 ani de Rezidenţă Permanentă, opţional poţi cere cetăţenia. Dai un examen de istorie şi cultură generală, plăteşti, stai să ţi se facă o poză cu sombrero şi aştepţi câteva luni. Dacă nu vrei cetăţenia poţi fi rezident permanent la infinit, după cum am zis. Alte posibilităţi:
  • Faptă eroică. Faci ceva deosebit pentru comunitate, ceva grande de apari la zear. Apoi guvernatorul te face direct cetăţean dacă-l rogi, că dă bine la imagine.
  • Pui de mexican. Exemplu: ai fost născut prima dată în Mexic, dar ai tăi la un moment dat au fugit în România, la Huşi că era mai bine, iar tu acum ai vrea să te întorci la adevăratele origini.
Cam asta-i. SUCCES în căutări.

Entradas populares

 
Copyright © 2011 Distillery Channel | Powered by Blogger
Template by Free WP Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Modificat genetic by Lady Distiluna