Roman-foileton de capă şi şpaclu (fost Dac-folieton):
The Common Life of Cherchelon and Lady Distiluna, doi trentagenari stabiliţi în Mexic la sud de Cancun. Ecranizare la monitor a unor fapte reale şi gânduri imaginare petrecute de ei.

DOCUMENTAR

Cu lupa prin Lumea cu care ne tot învârtim

ENIGME

Fenomene Tulburi inexplicate pe larg

SPIR'TUALITATE

Pe unde mai rătăceşte Oaia Pierdută

TELELEU ENTERPRISE

Turism Intergalaptic: Jurnal de Babord

MAGAZIN DUMINICAL

De citit când ţi-e lumea mai dragă

BLOG DE MEXIC

Adelante prin Hăţişurile Paradisului Mexican

Adevărul crud despre emigrarea în Mexic - Modalităţi de obţinere a rezidenţei UPDATE

În urma valului mic de scrisori sosite la ghişeu simt nevoia să clarific un pic pâcla deasă care înconjoară subiectul. Emailurile pe tema emigrării parcă s-au înteţit anul acesta. Oare să se mai fi îngroşat treaba în România? Indiferent de răspunsul la această întrebare, drumul parţial asfaltat către cetăţenia Mexicană se compune din 3 părţi:
  • Rezidenţa temporară (Tarjeta de Residente Temporal, 4 ani)
  • Rezindenţa permanentă (Tarjeta de Residente Permanente, infinit)
  • Cetăţenia (Naturalización, infinit)
Treaba cu obţinerea rezidenţei temporare în Mexic nu mai e ce-a fost. Pe vremea mea era un pic mai simplu că se făcea direct aici. Veneai, îţi plăcea, vroiai, pregăteai actele cerute şi făceai coada la ghişeu. Ei, acum s-a zis cu huzureala asta. Acum, aplicaţia pentru obţinerea primei rezidenţe se depunde numai de pe dinafara Mexicului, adică printr-o ambasadă - a Mexicului desigur (oricare, în orice ţară). Actele au rămas aceleaşi, lista lor depinde de canalul pe care aplici: contract de muncă, afacere proprie, pensie, căsătorie, studii etc.

Rezidenţa Temporară

Dacă e să fie, doamne-ajută, se dă direct pe 4 ani. Înainte era pe un an, trebuia renovată în fiecare an timp de 4 ani. Cum se ia chestia asta? Well, e destul de complicat de explicat, depinde mult de la caz la caz. Pe scurt:
  • Contract de lucru. ATENŢIE OAMENI BUNI, Mexicul nu e un fel de Canadă unde arăţi că ai fost la facultatea de şefi şi gata, ei te primesc cu braţele deschise ca să mai populeze un pic tundra cu vârfuri ale societăţii. Aici fiecare pe blana lui, unii o au mai pufoasă, alţii mai ţepoasă. Iar tundra aici e foarte populată... Unii mă întrebaţi pe mail ce studii se cer pentru emigrare. Don't.... Nu contează câte diplome ai, ci mărimea lor :))) De fapt contează la ce eşti bun. Şi tre să fii al naibii de bun ca să le poţi lua lipia de la gură la mexicani. Şi ei sunt mulţi, şi ei caută de lucru... Iar ca angajator, de ce ţi-ai bate capul cu un străin care abia vorbeşte spaniola, căruia trebuie să-i faci tu actele pentru rezidenţă şamd. În concluzie, exact ca şi la pescuitul de balene, nu e uşor. Nu ştiu de ce dacii şi românii în general au senzaţia că în restul ţărilor de pe glob se poate câştiga mai uşor o franzelă. Bătălia e la fel peste tot. Da, salariile diferă, dar diferă şi cheltuielile lunare. Diferenţa constă în oameni şi modul de viaţă în general, în unele ţări poate clima e mai prietenoasă, sau poate lumea e mai civilizată pe stradă, la birou, iar pentru unii, chestiile astea pot fi motive suficiente pentru a vrea să muncescă din greu în altă parte şi nu acasă. Mai există categoriile pripaşilor şi aventurierilor, care se gândesc "Îmi iau acuma tricoul pe mine, mă duc acolo, dorm un pic pe Couchsurfing, mă angajez la un bar ceva şi om sunt! dup-aia iau ceva de închiriat şi-o ard pe plajă toată ziua ca suedejii". Well, nu-i chiar aşa. Există controale, patronii se feresc sa angajeze străini fără contract, în plus, au destui mexicani care pot face exact acelaşi lucru fără complicaţii, ca să nu mai pomenesc de restul latinoamericanilor care vin în Mexic să lucreze şi care au avantajul că vorbesc limba coerent. Acuma, în ciuda celor citite mai sus, cei interesaţi tot o să mă întrebaţi: "bine, dar totuşi eu ce pot să lucrez acolo, unde mă pot angaja dacă vin?" Umm... aici eu mă blochez şi nu ştiu ce să răspund. Te poţi angaja orice dacă ai cojones, sau ca nimic dacă nu eşti mai bun decât toţi mexicanii, argentinienii, spaniolii, italienii, venezuelenii şi alţi latinos la un loc cu care concurezi. Singura profesie care ştiu sigur că "se caută" este de doctor. E penurie de doctori, se angajează şi străini. Aici principalul concurent este Cuba. Sunt mulţi doctori cubanezi bine şcoliţi în ţara lor sau care au avut burse prin alte ţări, care lucrează aici.
  • Independent. De exemplu, dacă te învârţi în cercurile aferente, între de oameni de bine cu conturile pline ochi, poţi să te faci agent imobiliar. Apoi, după o vreme, devii legal, plăteşti impozite ca independent şi demonstrezi prin extrase de cont că ai venituri constante şi mari, şi hop te trezeşti cu rezidenţa. Ar mai fi nişte posibilităţi: dacă de exemplu cânţi dumnezeieşte şi treaba asta îţi bagă nişte sume considerabile în husa de la chitară, la fel: te apuci şi devii legal, plăteşti impozite ca independent şi demonstrezi prin extrase de cont că ai venituri constante şi mari, şi hop te trezeşti cu rezidenţa.
  • Deschizi o afacere. Variantă recomandabilă pentru oamenii care de obicei au un plan. Nu e o sumă minimă cerută ca invetiţie, dar totuşi tre să fie ceva acolo, oricum ai nevoie de nişte bani la început. În acest caz rezidenţa se obţine ca şi "angajat" la propria firmă (varianta din capul listei). Nu trebuie contract înregistrat dacă eşti partener în firmă, se presupune că vei avea dividende. Partea bună cu deschisul unui business aici e că nu ai atâtea reglementări ca în Europa. După cum zicea şi Cherchelon, în partea asta de lume dacă vrei să deschizi de exemplu o frizerie, nu trebuie să fii afiliat la Asociaţia Naţională a Stiliştilor de Păr şi Retezătorilor de Barbă, nici să ai robinet cu senzor de mişcare şi filtru UV la baia din salonul tău, şi nici diplomă acreditată de Strategia Managementului Podoabei Capilare. Pur şi simplu pui un afiş frumos la intrare, scrii "proaspăt dechis" şi gata! Clienţii decid apoi daca eşti bun sau nu. Aşa merge cu toate afacerile, fără 100 de aprobări, afilieri şi atestări. Un exemplu unde se complică un pic treaba ar fi barurile care vând băuturi alcoolice, trebuie o licenţă specială pentru alcool.
  • Investitor. Vii ca bossul şi investeşti o groaz de bani în ceva, sau construieşti ceva mare (un hotel, un supermarket etc) şi generezi locuri de muncă pentru mexicani. În aces caz peste o anumită sumă sau un anumit număr de joburi create, devii direct rezident permanent.
  • Dacă eşti mare artist, refugiat, om al bisericii sau mare sportiv (ar mai fi câteva). Nu ştiu cum funcţionează rubricile astea, nu m-am încadrat. Odată era cât pe ce să devin mare artistă dar n-am trecut la proba de selfie-uri şi asta a pus capăt carierei mele.
  • Studii. Aici e simplu: demonstrezi că ai vreo bursă sau îţi plăteşti studiile la vreo renumită universitate Mexicană cum ar fi Jarvard, Oxfor şi Wallmart şi gata. Mi se pare că în acest caz viza se renovează anual.
  • Căsătorie. Nu cunosc detalii dar actele nu-s greu de făcut. Greu e să-ţi găseşti iubirea la bine şi la greu. Treaba asta cu căsătoria merge în orice ţară, depinde de cât de multă atracţie există la mijloc.
  • Pensionar sau Rentista. Demonstrezi prin extrase de cont plus scrisoare de recomandare de la bancă că ai o pensie de colonel din ţara ta sau orice venituri constante şi mari şi hop eşti "Rentista". Dacă îţi cumperi o proprietate în Mexic şi dovedeşti că nu plăteşti chirie, veniturile declarate pot fi mai mici decăt cere tabelul. Nu zic cât, că nu e valabil 100%. Unii au luat rezidenţă cu pensie mai mică, alţii cu mai mare, depinde de cât de multă încredere îi inspiră personalitatea ta ofiţerului care îţi ia interviul.
  • Întregirea familiei. Ai vreun părinte, fiu sau frate legal în Mexic? Convinge-l să te lase să locuieşti la el, eventual să demonstreze că te poate hrăni la o adică dacă tu nu ai venituri, şi hop eşti rezident.
  • Înmulţirea familiei. Naşti un mexican mic. Dup-aia încerci să-l opreşti din băut şi cântat.

Rezidenţa Permanentă

Înainte se chema Viza FM2 şi dădea pe 4 ani, acum e cum zice şi numele, permanentă. Infinit. Faţă de rezidenţa Temporară, e floare la ureche s-o obţii. Pe scurt se poate obţine aşa:
  • În baza vechimii, după 4 ani de Rezidenţă Temporară, demonstrând că se menţin aproximativ aceleaşi condiţii ca înainte cu 4 ani. Cum ar fi că biznizul încă merge, sau nu te-a dat nimeni afară, sau n-ai divorţat, sau pensia aia de colonel vine în fiecare lună etc. Dacă e prin căsăstorie, după 2 ani de Temporară se dă permanentă. Ca un semn de respect. Dacă ai rezistat alături de el/ea doi ani e ceva...
  • În baza unei investiţii fabuloase. Dacă ceea ce vrei să faci creează multe joburi locale.
Cetăţenia

După ce au trecut 1-2 ani de Rezidenţă Permanentă, opţional poţi cere cetăţenia. Dai un examen de istorie şi cultură generală, plăteşti, stai să ţi se facă o poză cu sombrero şi aştepţi câteva luni. Dacă nu vrei cetăţenia poţi fi rezident permanent la infinit, după cum am zis. Alte posibilităţi:
  • Faptă eroică. Faci ceva deosebit pentru comunitate, ceva grande de apari la zear. Apoi guvernatorul te face direct cetăţean dacă-l rogi, că dă bine la imagine.
  • Pui de mexican. Exemplu: ai fost născut prima dată în Mexic, dar ai tăi la un moment dat au fugit în România, la Huşi că era mai bine, iar tu acum ai vrea să te întorci la adevăratele origini.
Cam asta-i. SUCCES în căutări.

Beware, the Future is Near... Un Bak'Tun Nou Fericit Tuturor!

Un titlu de neînţeles la o primă citire, dar eu tocmai de aceea sunt aici, ca sa lămuresc lucrurile.

Calendarul Maya de care vorbeşte tot Facebookul e de fapt Aztec, dar mayaşii n-au nimic împotrivă. Înainte de a fi năvăliţi de azteci, mayaşii numărau zilele în felul lor, după aceea, spre disperarea cercetătorilor britanci de azi, calendarele s-au mixat un pic, oricum sărbătorile majore cum ar fi Ciclurile Solare corespundeau şi dacă sărbătorile alea mari sunt aceleaşi atunci asta-i cel mai important, să bem pentru asta! Păi cum să nu îmbrăţişezi imediat un calendar suplimentar care-ţi dă şi mai multe prilejuri de fiestă pe lângă tot ce era? De la conchistadorii creştini mayaşii au mai primit cadou un calendar, cel Gregorian, l-au îmbrăţişat si pe acesta - yuhu, mai multe sărbători legale. Apoi, cu creştinarea, a venit şi calendarul Religios, păi cum să nu-l respecţi, sunt acolo sha o grămadă de sfinţi importanţi cu care-i musai să dai pe gât ceva. Şi uite aşa, orice calendar e binevenit şi face ca acest articol să şadă la fix în tema blogului.



So, Calendarul Aztec e alcătuit aşa:
  • 1 zi - k'in
  • 20 zile - uinal
  • 360 zile - tun
  • 7,200 zile - ka'tun
  • 144,000 zile - bak'tun
  • 5,125.36 ani (aprox) - 13 baktuni - 1 Soare - 1 Ciclu Mare
  • 25 700 ani (aprox) - 5 Sori - 1 Ciclu Lung (adevărul e că e lung)
Mâine se termină al 5-lea Soare, umează primul Soare dintr-un alt Calendar Lung, pentru care nu mai avem piatră de pozat - evident, azi nimeni nu mai stă să ciocănească atât la un calendar, tot aztecul printează.

Iată ce s-a petrecut pe Pământ în răstimpul ultimilor 5 Sori în viziunea Aztecă (în fiecare Soare lumea s-a sfărşit în diverse moduri ingenioase şi-apoi luat-o de la capăt):

OCELOTONATIUH - "SOARELE-JAGUAR". Primul si cel mai vechi Soare. în această epocă pe Pământ au existat aşa numiţii Giganţi, creaţi de Zei. Ei trăiau în peşteri şi n-au cultivat niciodată pământul. Se hrăneau cu fructe sălbatice şi rădăcini. Această eră s-a sfârşit cu atacul Jaguarilor. Jaguars vs. Giants

EHECATONATIUH - "SOARELE-VÂNT". Al 2-lea soare a fost epoca în care rasa umană a fost distrusă de uragane puternice şi incredibile furtuni 3D. Pentru a proteja oamenii să nu-i zboare vântul, Zeii i-au transformat pe toţi în maimuţe. Aşa au apărut politicienii. Care rămân agăţaţi în baobabul lor indiferent de cât de tare bate vântul schimbării.

QUIAUHTONATIUH - "SOARELE PLOII DE FOC". Al treilea ciclu cosmic, în care o ploaie de foc şi râuri de lavă au distrus tot ce mişca la sol, drept pentru care oamenii (sau maimuţele?) au fost transformaţi în păsări pentru a supravieţui. Şi aşa au apărut pupezele.

ATONATIUH - "SOARELE DE APĂ". Acest al 4-lea Soare s-a terminat prin ploi puternice şi revărsări de ape care au acoperit şi cei mai înalţi munţi. Logic, oamenii (mai degrabă păsările din Soarele nr. 3) au fost tranformaţi în peşti. And so, in those baktuns, the pimp market business has flourished...

NAHUI-OLIN - "SOARELE-CUTREMUR". Acest Soare se termină mâine, slavă domnului, să bem pentru asta!

Acuma, mie mi se pare că toată cosmogonia asta nu puşcă. În Soarele nr. 5 nu zice nimic de oameni sau alte vietăţi, să-nţelegem că nu există? sau nu-i mai transformă Zeii în nimic, vine crashul şi aşa se prăpădesc cu toţii? Mai degrabă toată treba asta ar avea sens citită invers: la început în Soarele 5 nu era nimic, au fost numai nişte cutremure, ca se forma scoarţa, apoi în Soarele 4 s-au umplut găurile din scoarţă cu apă şi au apărut peştii, apoi păsările, primatele, etc.- în această ordine, Darwinistă. Poate că piatra aia mare şi rotundă din poză nu-i un calendar, ci o operă de artă despre istoria omenirii în mare (anumite evenimente au fost omise din lipsă de spaţiu, restul au fost mistificate din lipsă de date tehnice). Şi poate că Soarele nr.1 s-a terminat înainte de Homo Sapiens... De fapt pe piatră nu zice care-i ordinea, sau poate zice dar nu-s eu suficient de documentată, cine ştie. Chiar aşa... cine ştie? cine ştie, îl invit să comenteze, să auzim toţi.

În altă ordine... de idei Cherchelon tocmai curăţă acum maşina s-o aducă la culoarea ei iniţială, îi punem şi brăduţ mirositor înecăcios, că mâine avem de câştigat o pâine (mai mult o chiflă), mergem pana la Chichen Itza împreună cu 2 elveţieni simpatici care vor să sărbătorească trecerea în noul Ciclu (Lung) chiar acolo la piramidă, că doar n-o să stea la hotel chiar pe 21.12.2012, când ar putea să facă 8 ore pe drumul super aglomerat până la piramidă. Eu am în plan ca mâine pe dupămasă să stau aşa vreo 10 minute la marginea pădurii vizavi de Kukulkan şi să să mănânc o tortă mega gustoasă cu salsa iute, gândindu-mă printre îngiţituri la destinul implacabil şi la unii dintre voi care mi-ar fi plăcut să fiţi acolo cu mine să organizăm o veselie la soare, mai precis al 6-lea soare. Şi dacă am loc de turişti fără să iasă cu îmbrânceală, poate o sa mă răcoresc într-o cenotă, să-mi revin după sfărşitul calendarului. Revin cu un reportaj de la faţa locului după ce-mi revin după excursie. Până atunci, ca să nu mă tot repet repet:

UN BAK'TUN NOU FERICIT ŞI PROSPER LA TOATĂ LUMEA!

Grădina din Pădurea de Legume

O grădină veşnic verde într-o pădure veşnic verde nu e aşa de spectaculoasă ca o grădină veşnic verde într-un oraş veşnic gri - care e altceva (clar). Aici în pădure... e ca şi cum ai sta într-o piscină în mijlocul oceanului. Aşa mă uitam eu la grădina mea până într-una din zilele trecute, când brusc m-am uitat la ea cu alţi ochi şi nu a mai fost aşa. Erau ochii mei treziţi din somn pe la 6 dimineaţa, demult nu i-am mai folosit pe ăştia. Mi-am dat seama brusc că grădina din faţa ochilor (ceilalţi) mi se părea doar mie ceva obişnuit. Pesemne din cauză că de un an încoace mă tot uit la ea şi la pădure zilnic, mai multe ore pe zi. Dar în acea dimineaţă... lăsându-l pe Cherchelon să visese la alambicul lui, m-am furişat tiptil afară, străduindu-mă să menţin cafeaua din ceaşcă la un nivel constant pe toată durata traseului, lung de cca. 6 metri. Odată ajunsă cu bine pe prispă, m-am apucat ca de obicei să stau şi să mă uit lung la grădina din pădure, proaspăt coafată de Don Jenjibre. Şi ce să vezi? Numai frumuseţi... Păsările cele galbene şi albastre tocmai se puseseră pe repetat imnuri, soarele răsărea harnic iar micul tăpşan din nord-vest era plin-ochi de Angel's Trumpets de un albastru violent, care şi ele fredonau din toată puterea (în sinea lor) un "Las Mañanitas" imaginar. Phii mă! Ce cafea, ce ţigară... Mi-am amânat osmoza cu alcaloizii mei matinali fără pic de regret ş-am fugit repede în sertar după pozar. După care am deschis sesiune:

Următoarele câteva tablouri digitale redau diverse frunze de Flamboyant: copacul meu favorit. Mai la nord pe glob îmi place la maxim bradul, aici joacă în inima mea Flamboyantul:

flamboyant

Bruce Lipton - Noua Biologie - De la un amărât de aminoacid la identitatea spirituală a individului

Poate mulţi l-au văzut, respectiv şi-au gogonat ochii înaintea mea, eu acuma am dat de el şi-l găsesc truly amazing, demn de Distillery. Nu că n-am bănui cu toţii că şchiritul există şi zburdă liber prin natură şi că e bine să fii relaxat şi e rău să fii stresat... ce vreau să spun e că folosul pe care-l tragi după hilmul ăsta e că înţelegi de-a binelea cum îţi funcţonează corpul şi cum joacă hora materia şi spiritul. Şi po să acţonezi dupaia accordingly. Un trip fascinant în care Bruce Lipton PhD. te ia de la o simplă proteină şi te duce prin celulă, prin ADN, prin gene, prin hormoni şi prin frecvenţe până înţelegi comportamentul uman bazat pe percepţii şi te luminezi cu privire la amprenta energetică unică a individului metafizic care suntem, moamă ce chintesenţă tocmai am scris. E ceva...

În The Secret vizonarii care vorbesc cu cheia care li se învârte la cap îţi vând doar ambalajul - compus la modul enervant de comercial. Tema din The Secret de altfel a fost furată bucată cu bucată dintr-o carte mult mai veche, scrisă de Florence Scovel Shinn hăt în 1925 - Viaţa e un Joc - aşa se cheamă cartea, publicată în română la editura Leda. "Buy Now!" - urlă ei...

În lectura de mai jos, ghiduşul doctor Lipton intervine triumfal şi ne dă exact conţinutul care lipsea din schema cărţii lui Florence, respectiv a Secretului. Ne astâmpără elegant foamea de noi înţelesuri. Pur miez, extrem de uşor de mestecat. Face omul neşte corelaţii ştiinţifice de-ţi rămâne neuronul cu gura căscată.

Cui i-e poftă de nişte lămuriri uşor de digerat, iată meniul zilei:

Felul I:



Link direct în Gugl Videos pentru Partea I

Felul II:



Link direct în Gugl Videos pentru Partea a II-a

Poftă bună!

Moda la Mayaşi

Din colecţia Distlunei (Album: La ceas de seară-n Xcaret):

ANCIENT WORLD FASHION SHOW
Mayaşul de altă dată în haine de Bal, de Luptă sau Ceremonie

Zeii să se bucure, spiritele să ajute, conchistadorul să tremure, ochiul să admire şi artistul să (se) inspire...

costumaţie maya, parc xcaret, mexic

costumaţie maya, parc xcaret, mexic

costumaţie maya, parc xcaret, mexic

costumaţie maya, parc xcaret, mexic

costumaţie maya, parc xcaret, mexic

costumaţie maya, parc xcaret, mexic

costumaţie maya, parc xcaret, mexic

costumaţie maya, parc xcaret, mexic

costumaţie maya, parc xcaret, mexic

costumaţie maya, parc xcaret, mexic

costumaţie maya, parc xcaret, mexic

costumaţie maya, parc xcaret, mexic

costumaţie maya, parc xcaret, mexic

costumaţie maya, parc xcaret, mexic

Bibilia Hazlie: Leo Taxil despre Vechiul Testament

Câţi dintre cei care dorm cu biblia la cap au şi citit-o? Not me... eu am alte chestii (la cap)

Abăr zilele astea am dat peste un link cel puţin din cale-afară:

http://www.scribd.com/doc/7902796/Taxil-Leo-Biblia-Hazlie (Vechiul Testament)

Leo Taxil este un om francez care a avut răbdarea infernală să citească toaaată Bibilia, să elimine din ea tot lirismul şi s-o povestească în 297 de pagini, cu cuvintele noastre. Aceeaşi răbdare am avut-o şi eu, de a citi lucrarea, spre obnubilarea mea şi a prietenului meu arahnoid de pe tavan care tot timpul a stat cu ochii aţintiţi la proces.

În urma lecturii intermianbile am aflat 7 chestii esenţiale (mai sunt şi altele, asta-i ce mi-a atras mie atenţia):
  • Cuvântul Elohim este de fapt un plural, nu un singular, care înseamnă "Zei"
  • "Tăria Cerului" se referă la fundul unui tanc de apă - pe vremea aceea lumea credea că Cerul este un imens rezervor plin cu apă, care atunci când crapă, plouă
  • Zeilor (adică "lui "Elohim) le plăcea foarte mult să adulmece mirosul de friptură din sacrificii (atât animale cât şi umane)
  • Zeii se băgau destul de mult în viaţa oamenilor, erau foarte suciţi, cruzi şi răzbunători
  • TOŢI Marii Patriarhi ai Bibiliei ca Avraam, Moise, Daniel, Iosif, Noe, Solomon şamd. - subliniez toţi, fără excepţie - s-au ocupat cu înşelătorii, adultere, incesturi, genociduri, fratriciduri/crime comune, proxenetism, trădări de ţară sau toatea astea la un loc şi toţi au făcut pe rând channeling cu Elohim
  • Trinitatea "Tatăl - Fiul - Sfântul Duh" nu este altceva decât scorneala Sfântului Augustin în chilia lui, într-un moment de psihism al situaţiei
  • Noţiunea de Iad nu există în Biblie

So, dacă scoţi din el toată poezia şi toate cântările, Vechiul Testament devine brusc un material horror, plin de neconcordanţe, violenţă şi pornografie, apără şi fereşte +++ (trei cruci). Iar dacă te roade într-atât încât să te duci la un popă cu problema ridicată, ţi se zice că Biblia a fost inspirată de Sfântul Duh şi că nu trebuie luată ca atare, ci Cuvântul Domnului trebuie interpretat.
Hmm... Există de exemplu în Biblie pasajul celebru în care Lot, beat, le "cunoaşte" în cortul său pe cele două fiice ale sale şi le lasă însărcinate. Din party-ul acesta s-au născut chiar strămoşii poporului ales. Cine poate vedea altfel decât negru pe alb acest pasaj? Să-mi scrie, neapărat.

Sau... din "Judecători" (watch&learn, kids):
"[...] Bătranul a zis: "Pacea să fie cu tine! Toate nevoile tale le iau asupra mea, numai să nu rămai in piată peste noapte."
L-a dus in casa lui si a dat nutret măgarilor. Călătorii si-au spălat picioarele; apoi au mancat si au băut.
Pe cand se inveseleau ei, iată că oamenii din cetate, niste fii ai lui Belial, oameni stricati, au inconjurat casa, au bătut la poartă si au zis bătranului, stăpanul casei: "Scoate pe omul acela care a intrat la tine, ca să ne impreunăm cu el."
Stăpanul casei a iesit la ei si le-a zis: "Nu, fratilor, vă rog să nu faceti un lucru asa de rău; fiindcă omul acesta a intrat in casa mea, nu săvarsiti miselia aceasta.
Iată că am o fată fecioară, si omul acesta are o concubina; vi le voi aduce afară: necinstiti-le si faceti-le ce vă va plăcea. Dar nu săvarsiti cu omul acesta o faptă asa de nelegiuită."
Oamenii aceia n-au vrut să-l asculte. Atunci omul si-a luat concubina si le-a adus-o afară. Ei s-au impreunat cu ea si si-au bătut joc de ea toată noaptea pană dimineata; si i-au dat drumul cand se lumina de ziuă.
Către ziuă, femeia aceasta a venit si a căzut la usa casei omului la care era bărbatul ei si a rămas acolo pană la ziuă.
Si dimineata, bărbatul ei s-a sculat, a deschis usa casei si a iesit ca să-si urmeze drumul mai departe. Dar iată că femeia, concubina lui, era intinsă la usa casei, cu mainile pe prag.
El i-a zis: "Scoală-te si haidem să mergem!" Ea n-a răspuns. Atunci bărbatul a pus-o pe măgar si a plecat acasă.
Cand a ajuns acasă, a luat un cutit, a apucat pe concubina lui si a tăiat-o mădular cu mădular in douăsprezece bucăti, pe care le-a trimis in tot tinutul lui Israel. [...]"

În întunericul celor citite, nu mi se pare nimic hazliu la Biblia lui Leo Taxil. Eu i-aş fi zis THRIBLIA - un Thriller Ecumenic 3Duh cu Efecte Speciale. Citiţi-o numai dacă staţi bine cu pace-makerul.

La Historia de un Letrero - Povestea unui Semn

Un scurt metraj premiat la Cannes, pe bună dreptate...

Povestea Alambicului

Este vorba de un grup de 2 televizionari (el şi ea) teleemigraţi în Mexic care, din prezent şi până astăzi tot încearcă să înţeleagă lumea aşa cum este, explorând lipsa antimateriei la bordul navetei lor spaţiale: Teleleu Enterprise. Wow ce-am putut scrie...

Distillery Channel este un blog format din mai multe foste bloguri. Vara asta ne-am gândit să introducem în alambic toate blogurile începute de noi în negura tinereţii şi lăsate baltă, păcat de ele să se evanesceze aşa pe pustie. Suntem comeseni de acţiune, aşa că am băgat de-a valma tot ce aveam în Alambic şi pe partea cealaltă ne-am trezit cu caracatiţa asta de blog, care ne arată cum am văzut noi şi vedem în continuare lumea dublu, din prezent si până astăzi. Aici se adună oxervaţiile noastre efectuate cu ochiul liber despre orice ne aţine calea... povestirile, fabulaţiile şi conspiraţiile noastre la umbra palmierului, noaptea... călătorii în lumea fizică si imaginară la bordul navetei din viitor Teleleu Enterprise... jpeguri, nedumeriri şi curiozităţi... într-un cuvânt, o televiziune non-profet făcută de doi tulburevăzători, care suntem chiar noi.

Povestea cu numele blogului a început într-unul dintre momentele în care pe noi ne apucă... da, câteodată, de obicei seara, ne apucă fabulaţiile. E suficient să apară un "ce-ar fi dacă"... idei de genul "cum ar fi fost bancomatele pe vremea piraţilor" sau "cartelul traficanţilor de porumb" sau "restaurant cu specific mongolez" sau "bombe artizanale maramureşene", că imediat ne urcăm pe motoreta imaginaţiei, ţâşnim în trombă mică şi ne estompăm parţial într-o cometă de praf.

Era prin mai 2009 cred, când s-a născut "El Cherchelon", într-un scenariu în care noi eram pe o planetă imaginară de weekend, unde într-un fum general toată lumea întorcea câte ceva pe grătar şi bea bere/ţuică/vin - după caz. O muzică dansabilă cânta în toată atmosfera, aceeaşi muzică pe toată planeta. Conducătorul planetei avea cel mai mare grătar, el stătea la umbră şi purta un costum argintiu din material de protecţie anti-incendiu, cu mantie: era Marele Cherchelon - care avea mereu la el un pet cu ţuica cunoaşterii. El ştia tot, însă era foarte imprecis. Lumea venea cârduri la el cu tot felul de întrebări ca la Marele Gugl şi pleca cu tot felul de răspunsuri mind-boggling, nu neapărat pentru întrebările cu care venise.

În spatele cortului holografic, El Cherchelon îşi avea instalat alambicul, unde prepara în continuu ţuica cunoaşterii. Din când în când îşi lua cănuţa lui de tablă şi mai dispărea după cort să vadă ce s-a mai distilat.

Lady Distiluna era femeia din spatele Marelui Cherchelon. Atât din spatele, cât şi din faţa şi lateralele lui. De el nu se putea apropia complet din cauza mantiei apretate. Prefera să stea în spatele lui - ea nu era aşa de talentată ca el la PR. În schimb avea grijă de Alambic. Cunoştea maşinăria în cel mai mic detaliu, doar ea o inventase din ibrice, şaibe, pâlnii, robineţi şi ce mai găsise prin sacoşa de rafie cu care plecase din satul natal, convingându-l apoi pe Cherchelon să le sudeze după schemă (el fiind în permanenţă protejat de mantia strălucitoare anti incendiu). Mereu pe tocuri, îmbrăcată într-un trening satinat, Distilady stătea toată ziua la umbra cortului pe un scaun de plastic şi-l corecta pe Cherchelon. Tot timpul! - îl corecta. Când veneau oamenii cu întrebări la el, de acolo, din spatele lui, Distilady îşi ducea mereu arătătorul la tâmplă şi-l rotea morişcă în aer, ţuguindu-şi totodată buzele şi privind spre lampadarul chinezesc atârnat de bolta cortului, sugerându-le discret tuturor să nu-l bage în seamă pe Cherechelon că iar a băut din pet.

Distillery Channel a apărut în momentul în care cei doi şi-au dat seama că li se deschisese o ceacră nouă, necatalogată încă şi deveniseră tulburevăzători. Alambicul intrase în super producţie, apăruse excedentul de informaţie care nu interesa pe nimeni şi deci era musai să-şi facă televiziune. Locuitorii Distiloniei aveau fiecare opţiunea de a-şi trage un furtun prevăzut cu ştuţ prin care să poată telegusta direct de la picurător de oriunde, chiar şi de pe partea cealalată a micii lor planete.

În Mexic cei doi au ajuns pur întâmplător. Exact ca şi oul lui Columb, atunci când şi-au luat iniţial lumea-n cap, nu s-au gândit să emigreze chiar acolo. Dar ca un făcut, tocmai când se învârteau cu Teleleu pe deasupra Yucatanului, li s-a terminat biodeuteriul din reactor şi au aterizat forţat, ajungând cu naveta drept în copacul cunoaşterii binelui si a răului, ale cărui fructe, fiind oprite, au rămas nemişcate pe cracă în pofida impactului, numai şarpele a zburat cât colo. Şi-au dat seama imediat că au ajuns în Paradis. Lângă copac era o tăblie cu un avertisment pe care scria că obiectivul e supravegheat video şi dacă te iei după ce zice şarpele şi muşti din fructul oprit rişti să apară imediat forţele de ordine să te alunge de acolo. Fire preventivă, Distilady a dat ignore la Şarpe, însă nu fără unele regrete. Dar stai... Pe tăblie scria clar că muşcatul din fruct e interzis, dar nu zicea că nu poţi face ţuică din el. Aha... păi aşa Cherchelon ar putea consuma fructul la discreţie, fără să se înece, fără noduri în gât şi fără să fie dat afară din Paradis. Zis şi făcut. După prima duşcă s-au simţit amândoi atât de bine, încât s-au hotărât să-şi instaleze alambicul chiar acolo. Au găsit şi un loc excelent de cort, cu parcare gratis pentru Teleleu, nu departe de pom. De atunci ei distilează informaţia în continuu şi cum se adună de-o mostră, cum o aduc spre degustare aici în teleblog. Între timp biznisul s-a dezvoltat, au apărut şi dotările. Acum au şi un releu nou, de lemn, înalt de 6 metri. Materialele video sunt preluate cu o cameră barică de luat vederi, din generaţia următoare. În curând va fi gata şi studioul de emisie, pe gaz.

Vrei să emigrezi tocmai în Mexic?

Dacă citeşti treaba asta înseamnă că gândul de a te muta undeva mai la plajă îţi dă târcoale...

Mexicul e o ţară interesantă, destul de dezvoltată, contrar părerii generale. Doar că are un sistem aparte, cu nişte reguli greu de pătruns din prima. Noi ne-am fript pe alocuri, dar le-am pătruns până la urmă, azi mâine ne vezi cetăţeni.

Da, deci cu viza de şedere în Mexic (rezidenţa)... Vestea proastă e că nu-i chiar simplu, vestea bună e că se poate. Prin definiţie Mexicul nu e o ţară deschisă imigranţilor cu sacoşă de rafie de pretutindeni, aşadar procesul nu-i clar ca ţuica şi treaba nu merge în linie dreaptă ca un şarpe beat.

Mijlocul acestui articul a foşt eliminat, nu mai e de actoalitate că regulile s-au schimbat dară, de-acuma-i mai complicat. >> citeşte aici informaţille actualizate

Pentru dişcuţii în particular e cazul să te duci la CONTACT, unde în josul paginii îşi are birăul Cherchelon - el e şăful pe probleme de emigrare la noi fiindcă ştie să folosească outlook expressul.

Viaţa în Mexic: Întrebări de la Telecititori şi unele Răspunsuri

Iată o listă cu răspunsuri la diversele întrebări pe care le-am primit până acum. Cine are întrebări noi, să le zică aici în comentar sau să ne şcrie la Contact despre ce-l roade. Dacă-s chestiuni de interes general şi mă pricep să răspund, le adaug şi pe ele aici, că dă bine la dosar.

Cât costă cazarea/care e preţul chiriilor?
  • La nivel turistic, adică pe noapte sau pe o săptămână, costă destul de mult, cam 50-200 USD de căciulă, la penisune/hotel.
  • Pe lună, un studio mai aproape de plajă (o cameră cu kicinetă, o baie, un pat şi o uşă) pleacă de la 300 USD şi se tot duce în sus până nu se mai vede, depinde de confort şi de zonă. Pe termen lung (mai mare de 6 luni) poţi obţine ceva decent şi la 250 USD.

Cât costă un teren?
  • De la 2 000 (în inima junglei) la 20 000 000 de USD (plaje kilometrice). Pentru toate buzunarele.

Cam de câţi bani aş avea nevoie ca să emigrez? Adică dacă mă apuc să vând apartamentul lăsat de mama, am ce să fac pe acolo în afară de plajă?
  • Depinde unde este apartamentul
  • Legea nu impune un minim, însă dacă vorbim de o familie tânără care nu are cum să demonstreze venituri constante lunare cum ar fi o pensie mai consistentă, după mine ar fi nevoie de un capital de cel puţin 80 000 de Euro/cuplu - pentru a deschide o mică afacere sau pentru a cumpăra o proprietate mai modestă, una din două. Un singur om s-ar descurca şi cu mai puţin, depinde de om şi de ce planuri are.

Îi vreo listă de meserii ca la canadieni? >>> vezi articolul cu emigrarea
  • Nu. Mexicul nu e o ţară cu program deschis pentru imigrări. Aici vii şi te descurci în felul tău

Ce afaceri se pot face cu amortizare în termen scurt, fără mare efort şi care să producă un venit lunar constant?
  • Pot doar să-l felicit pe cel care mi-a pus această întrebare. Este o întrebare foarte... bună!

Îs ceva şcoli prin zonă? Adică Universităţi?

  • Statul Quintana Roo este cel mai nou stat al Mexicului. Aici există doar câteva colegii şi decocamdată doar o singură Universitate gen Politehnica, cu câteva ramuri. Cel mai apropiat oraş universitar în adevăratul sens al cuvântului este Merida, un oraş foarte vechi, canicular şi frumos care este capitala statului vecin, Yucatan. Adevărata şcoală însă în Mexic se face însă în Nord, cine are bani se duce şi studiază în Monterrey de exemplu.

Cam cât se cheltuie pe lună acolo?
  • Cam cât în România. Dacă în grădina carpaţilor poţi trăi doar cu apă, jir şi ghindă, o poţi duce şi aici la fel de bine. Dacă ai de unde şi eşti obişnuit să cheltui, la fel poţi cheltui şi aici.
  • Internetul e mai scump, curenul electric e mai ieftin.
  • Benzina este de două ori mai ieftină în Mexic (şi străzile de două ori mai asfaltate)
  • Prin anumite părţi ale Mexicului viaţa poate fi mai ieftină, dar Cancun si Riviera Maya nu intră la categoria "economic". Un cuplu de oameni tineri cu soarele în priviri are nevoie cam de 1000 USD pe lună s-o ducă normal, să mai iasă moderat pe ici pe colo... Daca stai numai în casă, mănânci fasole, orez şi varză, nu bei, nu fumezi şi te poţi abţine de la aer condiţionat o poţi scoate la capăt şi cu vreo 250 USD pe lună (de om, nu de cuplu).

Există animale periculoase?
  • Există animale periculoase cum ar fi tigri, pume, vipere, tarantule, scorpioni, meduze, rechini, dar nu sunt periculoase...
  • De exemplu tigrii şi pumele: chiar şi pentru mayaşii vânători, cei care trăiesc ecologic la kilometri în miezul junglei, e un eveniment când văd aşa ceva. Ca şi şerpii, animalele astea fug de oameni de rup pământul. Am auzit că pumele mai fură uneori câte un câine sau o găină. Bine că noi creştem doar vulpi. I s-a întâmplat unui prieten din junglă vara asta, într-o noapte i-a dispărut câinele cu tot cu lanţ.
  • Între toţi şerpii, o singură specie e veninoasă, e vorba de o viperă care se cheamă Cuatronariz (4 nări) pe care o recunoşti instant după dungile roşii dacă nu eşti daltonist.
  • Scorpionii şi tarantulele: sunt animale blânde din fire, ele se apropie de casă, uneori apucă să intre pe la tocuri, dar vin "cu treabă" şi îşi văd în general de treaba lor. Dacă le agresezi s-ar putea să răspundă la fel. Noi le prindem gentil în borcan şi le catapultăm cu detentă înapoi în pădure. Dar scorpionul de aici din Yucatan nu-i chiar scorpion, se cheama Alacran şi nu-i de tipul celor din recuzita de la Hollywood, adică "în caz de" nu-i mortal ci dă o bubă cam ca de albină aşa. Şi un pic de halucinaţii, după caz. A doua zi eşti ca nou, foarte relaxat. By the way, albinele mayaşe nu pişcă, ele nu au ac, îţi dau un şut dacă se enervează.
  • Meduzele. Există unele mici şi mov care apar de obicei prin Aprilie, când se încălzeşte mai tare apa din mare, nu-i recomandabil să te joci cu ele. Nu apar în apele clare ci doar acolo unde au alge sau resturi de alge, aşa că dacă nu te duci să te zbengui în mâl eşti în siguranţă. Dacă te atinge vreuna, tre să torni oţet pe locul cu pricina sau, dacă nu ţi-ai adus oţetul cu tine la plajă, e indicat să faci pipi pe locul iritat. Dacă nu-ţi permite poziţia, atunci tre să stai aşa iritat cam 3 săptămâni.
  • Rechinii. Nu vin la mal, că sunt alergici la oameni, că oamenii conţin alune. Nu a existat în istoria Yucatanului de la Mayaşi încoace niciun caz de om gustat de rehini. Plus că starurile din Fălci locuiesc în Atlantic, nu în Marea Caraibelor.

Nu ţi-e teamă de uragane?
  • Nu. Spre deosebire de cutremur, care te poate păli definitiv fără să-ţi dea de veste, uraganul e un fel de monstru care se apropie încet şi deloc tiptil, îţi dă timp să te pregăteşti şi cam ştii la ce să te aştepţi. Când e vorba să fie, te prepari responsabil: te apuci şi muţi maşina de lângă stâlp, pui placaj la geam, strângi popicele din curte, iei dinainte multă bere ş-o lanternă ceva (ca să nu sărbătoreşti pe întuneric) şi aştepţi să plece. După care ieşi, te saluţi cu vecinii şi începi să strângi de prin curte şi de pe stradă: papuci, ligheane, mingi, etc. Singurul caz în care nu poţi petrece uraganul în confort este dacă ai casă pe plajă. Atunci n-ai ce-i face, vine valul-îţi ia calul, aşa că evacuezi tot ce poţi, inclusiv pe tine si petreci la nişte prieteni care stau mai inland.

Sunt cutremure acolo?
  • Nu. Yucatanul e zonă cu risc seismic zero tăiat în patru călcat de tir.

E adevărat cu războiul drogurilor, că se împuşcă acolo oamenii pe stradă?
  • Da, dar nu pe orice stradă, ci numai pe unele, care nu se găsesc în orice oraş, ci numai în unele, aflate în Nord, dar nu orice Nord, ci acolo unde sunt pasajele mafiei la graniţa cu SUA - acolo unde se face traficul propriuzis. În restul Mexicului e linişte şi pace, exact ca aici în Sudul caribic unde ne bronzăm noi, cam la 3000 de km de unde se împuşcă ei. Sigur că există şi aici reţele de răspândit droguri pentru amatori, ca peste tot în lume, dar de "război" nu se pune problema şi nici nu se va pune, bătaia peştelui pe vânzarea de droguri e în SUA, nu e generată pe ici pe colo de consumul turistic. În concluzie toată treaba asta reprezintă un fenomen izolat şi îndepărtat pentru noi cei din sud, însă suficient de trist şi de urât încât presa să-i acorde atenţie maximă şi să exagereze de câte ori are ocazia. Ca o paralelă, Mexicul s-a ales cu imaginea drogurilor cam cum s-a ales România cu imaginea rromilor care fură sau cerşesc prin Şenghen.

Au săli de fitness pe acolo?
  • yep, anyone can pull some beasts

Ca străin poţi avea cont în bancă?
  • da, există mai multe bănci care permit deschiderea unui cont în Pesos cu paşaportul, cu toate facilităţile: e-banking, card. Cont în valută nu se poate decât ca firmă.

Cât costă o maşină?
  • puţin parcă mai ieftine ca în europa, cam 80-90% din preţ. Japonezele şi americanele sunt mai ieftine, europenele sunt mai scumpe
  • da gud niuz e că nu există ITP, test RAR, Vignetă, başca că de la anul nu se mai plăteşte nici impozit auto, yuhu

Cât costă să faci o casă mică şi ieftină de lemn?
  1. casele de lemn nu sunt ieftine. Lemnul pentru casă trebuie să fie de esenţă tare şi scumpă, altfel ţi-l atacă sarea din atmosferă, umiditatea şi furnicile
  2. nimeni nu face aici case de lemn din motivele tocmai enumerate şi din cauza asta nimeni nu ştie cum se fac casele de lemn. Alt model decât baraca mayaşă din vreascuri nu s-a văzut
  3. eliminând cuvântul lemn din întrebare, o casă din blocuri costă cam 300-400 USD/mp finisată - dacă ţi-o faci singur, 600-800 USD/mp - dacă ţi-o face un contractor şi 800-1200/mp - dacă ţi-o vinde altcineva gata făcută. Fără piscină.

E greu să obţii aprobările de construcţie?
  • Nu

Se găsesc aceleaşi alimente ca pe la noi sau diferă?
  • Da, se găsesc aceleaşi alimente şi ai şi diferenţe. De exp. găseşti brânză feta, dar nu e un produs local şi deci e mai scump. Nu prea găseşti ulei de floarea soarelui, însă ai ulei de porumb la îndemână. Cu lactatele stau bine. Smântâna e mai grasă şi mai dulce. Iaurtul e mai natural. Pâinea e mai bună în România, nucile-s mai bune în Mexic. Merele sunt scumpe, citricele-s ieftine.. şi tot aşa... mas o menos aceleaşi produse, aceleaşi preţuri. Poftă bună!

Sunt cazinouri?
  • Sinceră să fiu n-am urmărit şi nici nu mi-a aţinut vreunul calea, dar sigur sunt, că am primit odată un flyer

Cum funcţionează Poşta? Pot trimite sau primi pachete?
  • Excelent, din experienţele avute

Ce-am mai meşterit noi în vara lui 2011

Ca să răspund rugăminţilor câtorva dragi telecititori de a le scrie "ce mai facem, ce mai zicem" m-am hotărât să intervin cu o postare la obiect. Este vorba despre o postare scurtă, că dacă aş scrie chiar despre tot ce-mi trece prin cap ar arunca lumea cu roşii în blog. Asta fiindcă în ultima prerioadă mi-au trecut şi îmi trec prin cap numai metri, centimetri, milimetri, unghiuri, raze, şuruburi şi burghie. Ar fi un spectacol mega plictisitor aş zice eu şi bine fac să nu-l descriu aici. Aşa păţeşti când te apuci să faci o casă.. o iei razna un pic, munca asta te fură din societate şi te aruncă în lumea calculatorului de buzunar. Cine a mai construit case gen do-it-yourself ştie, cine nu - accept să nu înţeleagă.

Iată deci ce am făcut noi în vara anlui preapocaliptic 2011:

Eu în loc să salvez lumea cum îmi propusesem iniţial, m-am îndeletnicit cu următoarele: am vopsit cca. 2000mp de părete (mama lui de părete), am tăiat multă gresie bej (în unghi), am mişunat all day long cu creonul după ureche, am tăiat lemne la hix cu diverse utilaje dangeroase (în unghi şi cerc), am căntuit 650m lungime, am făcut multă mobilă "deluxe" din mdf (şi bătături permanente în palme), am confecţionat 87 de bucăţi de plintă de lemn şi sisteme anticiclonice pentru 17 ferestre.

Cănuţă, în loc să se antreneze la săritura într-a 5-a dimensiune a efectuat următoarele: a lipit gresie, a pus ţevi, a desenat şi a tras hirele electrice (mult a tras), a făcut doo uşi şi doo prişpi, a făcut multă grădinărie adică a zmuls copaci, a împlântat alţi copaci în loc, a însămânţat "urechiuşă de şoricel", a greblat pietre, a crescut buruieni apoi a stârpit buruieni, a uns acoperişurile cu zmoală de câteva ori, a făcut 2 green roofs cap-coadă, a inventat şi montat 12 rame de ferestre culisante şi în final a derulat prin Şenghen o samă de programe turistice pentru moşi cu lire şi harfe sterline.

Şi de parcă n-ar fi fost destul, de-acuma ne mai ia cam doo luni să terminăm tot ce-am început...

Gata, aceasta a fost pe scurt descrierea vieţii noastre de maistră/tâmplară/dulgheră/zugravă, respectiv faianţor/instalator/electrician/grădinar.

Câteva poze (cam puţine, recunosc, dar în ultima vreme n-am mai avut răbdare ca pe vremuri să urc multe jpeguri în web, sper să înţelegeţi, eu una înţeleg):

Cănuţă aranjând un pic dedesubtul casei:
ed

Tot Cănuţă după ce a zmuls un "picior de elefant" mic
despeinada

Ippolito, ajutorul lui Cănuţă la mutat scoarţa pământului
ippolito

"Atelerul" meu de insider
casa

Me, The King & Queen of Cheese... (scaunul nu e făcut de mine, să fim înţeleşi)
the king and queen of cheese

Iscând un decor din nişte greşeli excelente de calcul:
deco

Vedere de pe prişpă, imediat după marea nivelare:
curte

Vedere cu intrarea şi ieşirea, de pe acoperiş:
curte

Fluturi, mulţi fluturi se bucură împreună cu noi de spaţiu de când am clarificat curtea:
fluturi

România versus Mexic, Sarmale versus Tamale, Ţuică versus Tequilla... Cui i s-ar potrivi Ce?

Ştii că Manelonia (perdon... Patria Mamă) nu mai e pentru tine dacă:
  • nu ţi se pare normal ca prioritatea cuvenită să fie direct proporţională cu volumul maşinii
  • te-ai săturat să nu găseşti nicăieri lângă casa ta loc de "parcaj"
  • îţi eludează înţelesul actului de a claxona o fată pentru ca apoi să dispari în trombă
  • slogane ca „Belive in shoes” si „Belive in shopping” nu te fac să apuci calea cea dreaptă a mallului (ştiu e veche reclama dar m-a marcat rău)
  • în weekend când vrei să te întorci şi tu ca omul în burta naturii te simţi ca un alien trecând printre spahiile care transformă pădurea în „Grătăronia” şi care în nesfârşita lor generozitate lasă manelele să răsune în tot universul lui Stephen Hawkings
  • nu simţi nevoia necontrolată de a arunca diverse gunoaie din mers, din maşină sau de pe loc repaus în speranţa că le va recicla câinele
  • atunci când eşti interpelat cu „băi fratele meu” te asiguri că-i vorba de tine înainte să răspunzi
  • nu ţi se pare că dialogul urlat sau îmbrâncitul în glumă ar fi indicii ale unei personalităţi puternice
  • spre deosebire de "unii", tu ştii că pe lângă apa din calorifere, o centrală de apartament mai poate încălzi şi apa pentru duş
  • nu găseşti că reprezentanţii României EBA, Crazy Vadim & Jiji The Shepard sunt şi reprezentanţii tăi
  • îţi plac şi ţie luxul şi confortul, dar te deranjează ostentaţia
  • ţi s-a acrit să auzi cum fiecare în jurul tău se plânge de orice fără să pună mâna să schimbe nimic
  • ai sentimentul că oricâţi ar mai fi care gândesc ca tine, tot singur rămâi

Mexicul ar putea fi pentru tine dacă:
  • îţi plac vara, plajele cu nisip alb, mările turcoaz şi hainele lejere
  • stai bine cu tensiunea, în sensul că la o adică faci faţă la căldură şi umiditate
  • vorbeşti un minim de spaniolă sau poţi învăţa spaniola
  • "necunoscutul" în general nu te sperie, te provoacă
  • totdeauna ai visat să scoţi costumul de spiderman de la naftalină şi să mergi aşa îmbrăcat la supermarket, fără să ai sentimentul că ieşi prea tare în evidenţă
  • ţi se pare de la sine înţeles să spui mulţumesc, să dai prioritate sau sa ajuţi
  • ai visat la un loc unde poţi privi oamenii în ochi şi schimba zâmbete, unde le poţi zâmbi chiar şi celor de sex opus fără ca cineva să subînţeleagă scene cu schiori în pielea goală
  • ţi se pare normal ca guvernul sau autorităţile publice să ajute pe tot omul după posibilităţi, nu numai pe omul cu posibilităţi
  • eşti o persoană răbdătoare, care nu-şi iese din pepeni dacă rezoluţia unui act oficial durează 3 luni
  • nu ai pretenţia ca lumea din jurul tău să citeze din Kant, să asculte Brahms sau să mănânce Gourmet
  • a te îmbrăca dimineaţa în Armani ţi se pare cool, dar nu este pentru tine idealul realizării în viaţă
  • te bucură să vezi feţe senine în jur
  • respecţi pe cel de lângă tine şi ţi-ar plăcea să fie reciproc

Pentru o emigrare de succes musai să fie bifate toate cele de mai sus, la ambele categorii. Totuşi... decizia finală o poţi lua numai după ce vii măcar odată în vizită aici, să vezi cum te simţi în partea asta de Lume. E importantă chestia asta, de fapt e cel mai important criteriu. După mine "acasă" nu este neapărat acolo unde te-ai născut, unde-ţi faci afacerile, unde locuiesc ai tăi sau unde visezi să fii, "acasă" este acolo unde te simţi cel mai bine. Io părerea mea...

Dicţionar Di Stil

Dicţionar Esplicativ de Blog | Legendă

TELELEU ENTERPRISE - navetă intergalaptică imaginară de lemn care te poartă acolo unde nu te-ai gândit vreodată până s-ajungi. Mijlocul de locomoţie al lui Cherchelon şi al Distilunei. Funcţionează pe bază de spaghetti.
Pilot: Cherchelon
Computer de Bord: Distilady

MANELONIA - ţară de forma unui peşte din spaţiul Carpato-Pubiano-Pontic

GRĂTĂRONIA - orice spaţiu verde de la marginea oricărui drum accesibil de deal sau munte, din orice judeţ, în orice weekend, plin de fum, spahii, cadâne şi muzică pasională

JOBERON - fostul vecin de palier al lui Cherchelon din Manelonia, cel cu loganul vişiniu şi cu "dintele albastru" la ureche (you know... "dă blutut" - de poţi vorbi prin găurica lui cu telefonul din buzunar). Joberon l-a impresionat atât pe Cherchelon încât are şi o postare numai a lui.

ALAMBIC - divais în care distilăm informaţia

Dicţionar fazeologic Român-Englez

A pierde vremea - To loose the Weather
M-ai spart la nară - You've just broken my nostril
Intri şi-o iei drept în faţă - Enter and you take it right in your face
Mă duc să trag de fiare - I'm going to pull the beasts
Mă mănâncă spatele - My back it's eating me
M-a pălit somnul - Some sheat fish just snapped me
Adu-mi o legătură de ceapă te rog - Fetch me one connection of onion please

Dicţionar Spiritual Oriental

Asana Yoga - balet static
Kundalini - şarpele care doarme adînc între picioarele omului
Secret - ceva ce se ştie de cel puţin 3 mii de ani
Mantre - slogane publicitare pentru zei
Yantre - logo pentru zei
Shiva - zeul vibratoarelor

Dicţionar Contabil-Ortodox

Bilanţ contabil - Apocalipsa
Audit - Judecata de Apoi
"+" - cruce
"-" - unul din beţele din care se face crucea
"=" - ambele beţe
"×" - cineva a pus crucea strâmb

Dicţionar RO-EN de Localităţi
(circulă pe net, prea tare să nu-l servesc aici în blog)

Adunaţii Copăceni - Gathered Tree People
Afumaţi - Neversober
Băicoi - Youball
Buhuşi - Boo
Buzău - Really Fat Lip
Călăraşi - Silly-dressed Folks on Horses
Ciorogârla – Nigga’-River
Constanţa - The Steadiness
Dor Mărunt - Miniature Melancholy
Huşi - Shoo
Năvodari - Networkers
Oneşti - The Sincere
Piteşti - Youdohide
Satu-Mare - The Rather Roomy Rural Community
Slatina - Slut Teena
Slobozia - A Very Wrong Local Tradition
Târgu Frumos - The Aesthetically Pleasing Bazaar
Urlaţi - Gimme Some Noise
Voluntari - Town of Unpaid Assistants

Disclaimăr

1.)
Acest blog nu este o satiră la adresa Discovery Channel - care ne dă nouă documentarele noastre cele de toate zilele care unele ne-au plăcut, şi noi pe ele. De la Discovery ne-au mai plăcut şi D-ul cu planetă în el dar mai ales numele în sine, care e magnific şi ne-a inspirat imediat. Totuşi noi nu suntem un fel de Adibas, Plima sau Panafonic... Blogul nostru nu-i o Teleşclopedie scrisă. Ci aşa ne destindem noi după câte o zi grea la plajă, mâzgălind aici monitorul cu ce mai intervine. "Distillery" e ca o figură de stil care deşi pare că e ceva, e de fapt altceva. Să fie limpede ca ţuica pentru toată lumea.

2.)
Cine se simte pe alocuri lezat de părerile personale de pe Distillery Channel, fie în postare fie în comentar, să nu... Adică înainte să se supere de să facă conuri pe creier şi să-i crească tensiunea inutil, să stea jos, să ia o gură de vişinată şi să se gândească la cât de importanţi suntem noi de fapt pentru el.

3)
Pentru cine-şi roade acum unghiile în faţa monitorului cum că unii stau la plajă în timp ce alţii-s patrioţi: n-am făcut blogul în acest scop diabolic.

4)
Blogul de văzut se vede bine în majoritatea browserilor, cu puţine excepţii, atât de puţine că nu merită să-mi consum 2 zile din viaţă să-l optimizez din imagini multe şi mici.
Cine se uită la blog cu browseri mai amărâţi decât IE7, ca să nu mai zic de monstrul de IE6 care nu suportă nici imaginile cu transparenţă nu-l văd bine... Îl sfătuim să intre în epoca modernă şi să-şi instaleze un Firefox, un Chrome, o Operă ceva... Sau măcar să-şi facă odată upgrade la IE. Deşi IE8 nu acceptă bordurile rotunde, blogul tot arată omeneşte în el. Am zis.

Noroc şi la televedere!

Entradas populares

 
Copyright © 2011 Distillery Channel | Powered by Blogger
Template by Free WP Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Modificat genetic by Lady Distiluna