Istoria Secretă a Chivotului - Documentar Distillery

Tocmai am văzut un documentar de 8 (opt) ore... TEORIA UNIFICATĂ A CÂMPURILOR- o filmare "mind boggling" cu un vizonar de origine iraniană născut în Elveţia, cu cetăţenie canadiană, care acum locuieşte în Hawaii şi face vâlvă... Nassim Haramein, mare om! - în care s-au explicat diverse despre lumea în care trăim, mâncăm şi dormim.

Pentru cine are răbdare, aici e prima parte:


Şi aici a doua:


Dacă nu aveţi o noapte întreagă la dispoziţie... mie mi-a plăcut partea cu peripeţiile Chivotului şi încerc să redau pe scurt:

În primul rând să ştim cu ce avem de a face: Chivotul de care se tot vorbeşte în Vechiul Testament de la Moise încoace, cică e de fapt o mini Gaură Neagră care arată ca un cristal, conectată la o sursă infintă de energie (ce tare!). Şi când zic energie, nu mă refer la becul de 60W, ci la energia aceea cool care transformă visele în realitate. Ad literam.

Primii care s-au bucurat de el (ca tataia de o ţuică tare) au fost Atlanţii. Care cică l-au primit de la nişte turişti extratereştri de pe orbita Pământului care împărţeau pixuri şi chivoate. Le-au dat "marfa" moca. Închipuie-ţi, e ca şi cum ai face cadou un tv Panafonic triburilor din Noua Guinee cand ai acasă un ditai ecranul cu plasmă de te uiţi la film ca la tenis.

Ei, dar la un moment dat a dat cu piatră în Atlantida si s-a scufundat. Era păcat să se scufunde şi tehnologia brici de îndeplinit dorinţe aşa că ea a ajuns la Egipteni. Aceştia aveau nişte piramide (despre care se zvoneşte că nu le-ar fi construit chiar ei), iar aceste piramide erau conectate prin nişte canale cu apa Nilului. De ce? Nu ca să se dea faraonul cu şalupa ci ca să treacă apa Nilului prin piramidă ca printr-un fel de filtru. Ei dragii moşului, dimensiunile Chivotului s-ar potrivi la fix cu dimensiunile „sarcofagului” din interiorul piramidei. Căci contrar opiniei generale cum că lada respectivă ar hi un sarcofag, Faraonul a fost îngropat ceva mai încolo, în valea regilor. Deci NU în piramidă. Aşa.. şi trecand apa pe la tehnologia minune din piramidă se transforma şi pleca mai departe, făcând grâul să crească cât boaba de strugure.

Acum (pe muzică indiană de acţiune) apare Moise. Dupa ce 40 de ani a crezut că e băiat de faraon şi-a dat singur seama că nu e cazul. Şi că are o misiune. Să îi scoată pe evrei din egipt. Să fie ca un fel de Silvestru Stănilă cu bandană de mag pe cap într-un Rambo cu evrei. Şi a făcut el împreună cu cu vrăjitorii faraonului un concurs amical, un "optical ilusion jam-session" şi a dat să plouă cu broaşte printre altele, apoi un baston s-a transformat în şarpe şi şi-a mai adăugat la CV o victorie: a kilărit într-o noapte (ce va fi viitoarea sărbătoare de Paşti) o samă de pui de egipteni - asta ultima e din Biblie, nu ne-o spune Nassim că el ţine cu Moise. Aşa că Faraonul a aprins un trabuc şi a zis...”Ce să zic...puteţi pleca”. Şi Moise (pe muzică indiană de acţiune) a plecat.

Cu popor cu tot. Ajunşi la Marea Rosie şi-au dat seama că au fost urmăriţi. De egipteni ofcourse, pentru că Moise le şterpelise tehnologia chivotului cu tot cu Chivot. Care nu era sub forma unei lăzi grele cu mânere cum ne imaginăm noi, ci era varianta light, care arăta ca o bilă de cristal. Jmecher de felul său, Moise a vrut să le facă o glumă cazonă călăreţilor egipteni şi a despărţit marea în două, suficient cât să treacă ai lui, dar nu şi călăreţii. Şi după ce au trecut, au început plimbarea de 40 ani printr-un deşert care se poate traversa cu piciorul în maxim 1 an (3 luni dacă te grăbeşti). Adică pe înţelesul nostru, a celor care ne scobim în nas în timp ce literele ne poartă repede-repede prin istorie, Moise a vrut să facă din evrei un fel de mici supermani. Cum aşa? Păi Moise i-a plimbat pe ai lui prin deşert nu fiindcă n-avea indicatoare reflectorizante, ci tocma ca să aibă timp să se combine între ei acolo în tabără în intimitatea cortului şi aşa să se formeze o nouă generaţie proaspătă de evrei. A vrut să schimbe o generaţie veche de luzări, cu o generaţie nouă trasă în ţiplă şi născută lângă chivot, care se spune că face upgrade la ADN. Iar deşertul, în nuditatea sa, era locaţia perfectă.

Dar cum orice plimbare se mai şi sfârşeşte, Joshua, noul şăf, împreună cu evreii care acum aveau toţi instalat Service Pack 2, au ajuns să traverseze apa Iordanului. Şi au ieşit din deşert cum au şi intrat, despărţind apa. Ca şi cum ar fi avut un divais generator de anti-gravitaţie. Cum ar fi să zicem... o Gaură Neagră, zic specialiştii. Eu nu ştiu, că nu mă pricep aşa bine la găuri negre.

Treaba mergea bine în grădina Ierihonului, toţi aveau merţane şi termopane iar Solomon făcuse ditai templul în care să adăpostească Chivotul. În spatele templului băgase şi o baltă mare de leisure activities din care iriga grădina şi în care, dupa model egiptean, mai spăla Chivotul din când în când. Să se asigure că ai lui au din ce să facă falafel and stuff. Dar, ca în orice telenovelă, trebuie să existe şi personajul negativ, filmat întotdeauna de foarte aproape în timp ce îşi spune ceva în gând... S-au nimerit să fie Filistenii în cazul nostru. Ceea ce nu a fost chiar o surpriză totală pentru Solomon, care prevăzător, a aranjat cu Esenienii (o gaşcă mai mare de paranormali New-Age) să schimbe uleiul la chivot atunci când aveau să vină. Dar Filistenii au ajuns mai repede decât s-ar fi aşteptat oricine şi au luat şi Chivotul cu ei când au plecat, că doar după el veniseră. Au încercat să îl folsească ca armă, dar şpilul era că te cam pârleai dacă nu ştiai ce să faci cu Chivotul: preoţii care erau antrenati de Solomon erau ca niste ninjia ai intenţiilor bune. Vezi tu, chivotul e ca un procesor cu mulţi, mulţi, mulţi....ati prins ideea...megaherţi. Nici nu apuci să apeşi enter că a şi izbucnit Corelul. La fel şi cu chivotul: cum te gândeai „să moară cutărică” bucla informaţională se închidea înainte de cuvântul cutărică că tu gândeai încet. Adică se procesa imediat "să moară" şi energia te lovea ca un peşte ud peste faţă. De aceea Filistinii, dupa ce câţiva bengoşi au murit încercând diverse cascadorii cu chivotul, l-au returnat prompt evreilor.

Ei, şi de aici Chivotul a ajuns, cum era plănuit, la Esenieni. Unde, puţin mai târziu, s-a născut un tip genial – Emanuel. Cunoscut şi sub numele de Isus. Legenda spune că s-a născut chiar în câmpul chivotului iar asta s-a văzut. Personal am un mare respect pentru el pentru că a încercat să ne înveţe care-i treaba cu iubirea de aproape. Aproape că i-a ieşit fenta atunci când a fost. Buun... a făcut el ce-a făcut minuni, a vorbit mulţimilor (ştiţi filmul) dar la un moment dat, văzând că nu prea are cu cine, a părăsit platourile de filmare la momentul ideal pentru show, la eclipsă (ştiţi, faza cu Golgota, când el moare)... apoi a înviat după 3 zile şi a luat-o încetişor spre Europa, însă a zăbovit puţin şi în India şi Tibet. A ajuns până în Franţa.
Iar urmaşii lui au fost Katarii. Care ştiau de la străbunicul lor Emmanuel care-i fenta cu Chivotul şi câte poţi face cu el... Şi pentru a-l găsi, au făcut un fel de club al cavalerilor amatori: Ordinul Templierilor - un ONG cu începuturi modeste, în care 2 cavaleri călăreau pe un cal... adică erau mai mulţi cavaleri decât cai. Probabil cine se trezea primul, apuca la cal. Aşa, 2 călare, s-au dus la regele Franţei spunându-i: ”Barosane...uite cum stă treaba”. Atata i-a trebuit regelui! A închis numaidecât solitaire-ul şi a plecat la Cruciadă. Şi au ajuns până în Ierusalim unde au săpat 7 ani sub Muntele Sfânt, dar acolo nici urmă de Chivot. Norocul lor a fost că regele Etiopiei a venit într-o zi pe acolo, a stat gură-cască la excavări şi i-a întrebat de sănătate. Când a aflat regele ce căutau ei cu hârleţul în praf, le-a zis că degeaba caută acolo. Seara, la o ţuică, au aflat că regele Etiopiei nu era chiar în sejur la Ierusalim, de fapt cam fusese dat afară din ţara lui dar că ştia la sigur că Chivotul se află la el acasă, în Etiopia.

Şi într-adevăr aşa era... la vremea lor atunci, esenienii, când au vazut că vine încălzirea globală în zonă, au căutat să se ducă mai la verdeaţă şi au luat-o pe Nil în sus ajungând astfel pe undeva prin Africa. Ei şi aflând acestea, Templierii au bătut palma cu regele Etiopei şi au zis că îl urcă iarăşi pe scaunul lui de rege cu condiţia să-i lase să folosească de la distanţă Chivotul (cică se poate şi aşa). Zis şi făcut! Şi uite aşa Ordinul Templierilor a devenit foarte bogat şi puternic. Aşa de bogat şi de puternic, că i-a enervat şi pe Papă si pe Regele Franţei, care s-au hotărât să dea o Bulă Papală şi să desfiinţeze ordinul, desigur cu ştergerea definitivă din sistem a cavalerilor. Se spune că, de atunci până astăzi, chivotul ar sta bine mersi în Etiopia, dar nu-i sigur, că la un moment dat s-au mai băgat şi alţii pe filon.

Iar acum... că ştiu pe unde-a hoinărit Chivotul nu mă simt cu nimic diferit. Tu?