Roman-foileton de capă şi şpaclu (fost Dac-folieton):
The Common Life of Cherchelon and Lady Distiluna, doi trentagenari stabiliţi în Mexic la sud de Cancun. Ecranizare la monitor a unor fapte reale şi gânduri imaginare petrecute de ei.

DOCUMENTAR

Cu lupa prin Lumea cu care ne tot învârtim

ENIGME

Fenomene Tulburi inexplicate pe larg

SPIR'TUALITATE

Pe unde mai rătăceşte Oaia Pierdută

TELELEU ENTERPRISE

Turism Intergalaptic: Jurnal de Babord

MAGAZIN DUMINICAL

De citit când ţi-e lumea mai dragă

BLOG DE MEXIC

Adelante prin Hăţişurile Paradisului Mexican

Republica Dominicană, din Cretacic şi până Azi

Dominicana de alaltăieri (de până să apară Columb)

Tot omul ştie că meleagurile americane de nord, centrale şi de sud nu erau goale la venirea conchistadorilor, ci pe ele trăiau din negura timpului tot felul de triburi: care de agricultori cinstiţi, care de războinici oportunişti. Cireşarii spanioli i-au numit INDIENI fiindcă atunci la 1500 când au pus ei prima dată adidaşii pe mal au crezut că au ajuns tocmai în India, dar venind de pe altă parte. Abia când au văzut ei că nu-i nici urmă de elefant pe-aici şi că Sandokan întârzie cam mult să apară şi-au dat seama că sunt pe altă lume. Din lipsă de imaginaţie sau de la prea multă ţuică de ananas au numit noua lume „Indiile de Vest”. Sau poate că în capul lor tot ce nu era în Europa sigur era în India.

În fine... deci aici în insulele din actuala Caraibe trăiau mai multe triburi, care de care mai primitive. Prin sud pe unde-s Antilele şi Trinidad Tobago trăiau nişte inşi care-şi spuneau CARIBI. Ei nu s-au născut acolo, ci au venit cu lotca tocmai de pe contient, din America de Sud adică. Au vâslit pe Amazon tăt în Sus până au ajuns în paradisul fiscal, care pe vremea aia era tot offshore. Caribii ăştia erau megarăzboinici din fire, aşa că făceau mereu razii pe la triburile din jur şi le luau pământul de sub picioare, femeile din hamac, copii din hămăcel şi banii de ţigări. Despre Caribi se zice că erau canibali, dar după ce am văzut eu unele documentare thriller, concluzea pe care am tras-o e alta: ei nu mâncau oameni aşa, duminica în famile sau fiindcă le era poftă... Ei aveau un fel de ritualuri de după război în care se adunau, dansau Prodigy şi mâncau unele părţi importante din câte un şef de trib duşman ca să-i extragă „spiritul” sau puterea.

În nord, unde acuma plutesc insule ca Cuba, Jamaica, Haiti/Republica Dominicană, trăiau cu totul alţi „indieni”: ARAWAKI - oameni de o natură mult mai paşnică.

Desen erotic în cărbune cu femeie greco-arawakă (unde se vede că borseta pentru celular este adăugirea cenzorului):



Caribii au fost personajul negativ pentru Arawaki. I-au tot sâcâit şi împins către nord, până ce a venit Columb şi i-a mazilit pe toţi - dar asta-i altă telenovelă. Arawaki ăştia erau neam de agricultori, pescari şi party-people în enorm de multul timp liber de care dispuneau. Poate de plictiseală, sau poate fiindcă odată un mare şef le-a spus că aşa e bine, ei erau o naţie de poligami, adică un bărbat avea de obicei de la 4 femei în sus, dar nu mai puţin de două. Trăiau în nişte colibe rotunde acoperite cu frunze de palmier, aşezate în cerc în jurul ringului de dans - aka mijlocul satului. Numai bossul avea colibă pătrată, care era şi mult mai mare decât a arawakilor de rând – asta ca să poată găzdui mai multe femei în hamace supraetajate, cca. 20. Ultimele mii de ani Arawaki şi le-au petrecut făcând sex, cultivând organic, împletind colibe, jucând hora şi apărându-se de Caribi. Asta până ce a vent Cristobal Colon cu bărcile de spaniarzi.

Cică aşa ar fi fost la debarcare... Nu i-au întrebat şi ei înainte dacă li-i foame, dacă li-i sete de pe drum...



La început a fost bine, dar după atâta amor pe iberici a început să-i cam roadă stomacul şi neavând ce să înfulece acolo lângă corabie, au dat iama cu furci şi topoare peste arawaki încercând să-i creştineze. După o vreme, văzând că tipii ăştia îmbrăcaţi cam ştiu să se bată, şefii Arawaki au întrevăzut o oportunitate: i-au lăsat pe spanioli să-şi facă liniştiţi casele lor de chiatră, cu condiţia să-i aprere de Caribi. Au şi lucrat pentru spanioli la diverse exploatări de aur şi alte metale bengoase. Li se părea mai bun regimul iberic decât cel caribic. Dar pacea asta a durat puţin, fiindcă regilor europei le-a zâmbit larg aurul dominican şi atunci au fost jmekeri. Au invitat în europa nuş’ce rege arawak, cu promisiunea că se vor împrieteni, dar deîndată ce omul a ajuns cu bine pe mal european, l-au omorât în public, iar pe Columb l-au băgat la închisoare, cum că s-ar fi dat cu duşmanul sau ceva de genul. Capitolul ăsta mi-e puţin neclar. În fine, această neînţelegere a dat totul peste cap. Imediat Spaniolii au trimis un general tâmpit pe insulă, care a început imediat să oprime masiv populaţia. Ş-atunci oamenii normal că s-au enervat şi pac, război! Au murit ceva arawaki în război, dar cei mai mulţi, cca. 90% au murit în următorii ani datorită bolilor europene – pentru care nu aveau anticorpi. După război a mai fost o poveste pe care nu mi-o amintesc cu o prinţesă Arawaki care a făcut mult bine dar a sfârşit rău ca orice personaj pozitiv şi gata... în scurt timp după asta s-a dus pe puşcă încă un neam de „indieni”... După filmul ăsta, urmează colonizarea insulei cu negri africani, deoarece conchistadorii cam rămăseseră fără forţă de muncă în urma făcţilor. Acesta este motivul pentru care populaţia de azi a insulei e aşa negricioasă. Arawaki de dinainte erau mai cappuccino la ten. Fiind urmaşi de negri şi de arawaki, dominicanii de azi sunt nişte mixuri cu trăsături foarte interesante şi frumoase. Au corpurile şi muşchii de negri, picioarele lungi, pielea maronie, faţa de arawaki cu nas mic şi ochii blânzi, fruntea largă africană, urechile mici şi ghiduşe şi dinţii perfect albi. În Haiti sunt 90% negri-africani, aici nu s-au amestecat prea mult cu localnicii. Religia oficială în Haiti este voodoo-catolică... imagine that

Înainte de oul lui Columb, insula pe care azi se află Haiti (la stânga) şi Republica Dominicană (la dreapta) se numea Quisqueya. Frumos nume. Acum se cheamă Hispaniola. Nici numele ăsta nu-i urât, însă parcă îmi aminteşte de război şi alte alea... De menţionat: cuvântul Hamac - Hamok vine din arawakă.

Dominicana de ieri:

Înainte să vină primii Gringos să-şi facă vile cu piscină, ţara a fost sub dictatură militară – cum era la modă prin mai toată america de sud şi centrală. După eliberarea de sub Truillo (prilej de sărbătoare naţională cu pui fript şi bere) dominicanii s-au dat cu americanii şi au început să-şi facă infrastructură, turism şi publicitate. Au zis că cel mai bun mod de a civiliza Rep. Dom. e să invite străinii cu bani să se pensioneze aici. Zis şi făcut. La început de tot treaba a mers, în sensul că dominicanii erau nişte oameni buni şi deschişi la suhlet şi se înţelegeau bine cu noii locatari.

Dominicana de azi

După o vreme scurtă, după ce le-au apărut sub nară primele vile, ceasuri cu fosfor, maşini de vedetă, televizoare noi, celulare, maşini de spălat cu tulumbă, i-poduri şi alte alea... ei bine dominicanii şi-au dat seama brusc că vor şi ei să guste din Pomul Binelui şi Confortului şi cum nu aveam bani nici să treacă strada, s-au apucat să acumuleze diverse lucruri din vila omului alb. Omul alb a început atunci să-şi astupe geamurile cu gratii, să-şi înalţe gardurile şi să ferece bine poarta micului său Paradis Tropical. Acum e la modă traiul în „Gated Comunities”, adică mici cartiere organizate cu paznici plictisiţi care-şi sprijină flinta ruginită de caşcarabetele de la bariere. Aici paradisul tropical şi-a tras porţi de maximă securitate... Prăşădintele ăsta nou, Fernandez, un avocat şcolit la Uaşinton îi bagă mare cu poliţia internă şi cu relaţiile externe. Joacă bine cărţile se pare, însă situaţia asta va dura cel puţin 20 de ani zic eu, până se va forma o generaţie nouă de oameni care să aibă toţi în casă minunile tehnologiei moderne... sau măcar bani de buzunar.

Cam atât despre Republică...

Acuma în încheiere fincă ne aprociem, vă zic o urare către toţ’ telecititorii:

Crăciun fericit să hie în casă, să aveţ parte di brânză pi masă, să vă tremure piftia bio de legume în farforie, să vă crească cadourile mari de tor sub brad şi să ascultaţi la radeo cele mai frumoase colinde pop-rock! Noi o să bem o guavă în cinstea tuturor, o să ne imaginăm aici tot timpul zăpada şi frigul de acasă şi o să ascultăm seara la +25° Celzius şlagărul local Jungle Bells. Hei.

Reacciones:

2 Comentării:

  1. multsam de istorisiri, tare interesant si frumos spus :)

    a trecut si craciunul, urmeaza marele eveniment dintre ani, hai sa ne dixtram cu tontii pe unde putem!

    RăspundețiȘtergere
  2. multă sănătate, noroc şi la televedere!

    RăspundețiȘtergere

(scrie încet, că noi nu citim prea repede)

Entradas populares

 
Copyright © 2011 Distillery Channel | Powered by Blogger
Template by Free WP Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Modificat genetic by Lady Distiluna