Impresii de amiază şi Ruinele de la Tulum

Aproape că suntem rezidenţi. Avem un teren, avem firmă, plătim taxe, avem conturi în bancă, jonglăm cu pesos, ce mai... Suntem nişte foarte mici investitori. Microscopici aş putea spune, foarte aproape de fraţii noştri, microbii. Iar acum că avem şi maşină circulăm pe Riviera Maya la fel de liber ca ei, ca microbii adică.

Societatea e aşa de normală aici că nu încetează să mă mire în fiecare zi acest lucru. Sunt chestii mărunte, care le vezi pe stradă şi care te fac să-ţi pui nişte întrebări. Cum ar fi zidarul mexican, care în loc să te "îmbie" cu obscenităţi, se apucă să-ţi fredoneze ceva cu "mi amor"... sau poliţistul de la semafor, care în loc să-ţi scuipe scârbit în faţă un "hai! circulaţi, circulaţi!", zice cât se poate de firesc "pasale, por favor"...deşi afară sunt 30 de grade iar el stă în picioare lângă semafor îmbrăcat într-o uniformă bleumarin şi fluturând o batistă albă pentru frunte. Sau "relaţia" căreia îi dai o şpagă să urgenteze treaba cu actele, în loc să se răhăţească în capul tău cum că el e mare grangure iar tu un biet păduche care are nevoie de serviciile lui, aici se poartă atât de amabil şi are atâta răbdare să-ţi explice tot, încât de multe ori sunt în impas... Am descoperit că nu ştiu cum să mă port. Pur şi simplu nu ştiu cum să reacţionez la atâta amabilitate. Nicăieri în lume n-am mai văzut aşa ceva. Cum e posibil acest lucru în mod natural? Fără cursuri de motivare, fără tehnici de "deschidere", fără maeştri de duminică... Şi cum s-a ajuns în Balcani la atâta frustrare? Hm...

Lăsând întrebările retorice în treaba lor... zilele trecute am fost să vizităm unul dintre cele mai frumoase locuri de pe aici: Ruinele de la Tulum. Un sit arheologic la malul mării, unde intrarea costă numai 4 dolari şi unde poţi să faci şi o baie caribeană dacă ţi se face cald de la atâta istorie...

Să las jpegurile să vorbească:



Acestea fiind spuse, vă las până pe data viitoare, când o sa pun pozele de la cea mai întinsă aşezare mayaşă din pădure: Coba (deocamdată nu le-am selectat). La cea mai celebră, adică la Chichen Itza, avem în plan să mergem când prindem o zi mai răcoroasă.