Roman-foileton de capă şi şpaclu (fost Dac-foileton):
The Common Life of Cherchelon and Lady Distiluna, doi trentagenari stabiliţi în Mexic la sud de Cancun. Ecranizare la monitor a unor fapte reale şi gânduri imaginare petrecute de ei.

DOCUMENTAR

Cu lupa prin Lumea cu care ne tot învârtim

ENIGME

Fenomene Tulburi inexplicate pe larg

SPIR'TUALITATE

Pe unde mai rătăceşte Oaia Pierdută

TELELEU ENTERPRISE

Turism Intergalaptic: Jurnal de Babord

MAGAZIN DUMINICAL

De citit când ţi-e lumea mai dragă

BLOG DE MEXIC

Adelante prin Hăţişurile Paradisului Mexican

Civilizaţia Maya, de Azi înapoi şi până în Prezent

Ianuarie 2010. Playa del Carmen, Mexic. Au trecut deja 3 săptămâni de când naveta Teleleu Enterprise se odihneşte pe maluri mayaşe, apoi spaniole, acum mexicane, sub un palmier...

În studioul de emisie fără bucătărie în care locuim nu există decât o jumătate de masă de scris la care nu se poate scrie, aşa că azi m-am aruncat în şlapi ş-am fost până la un magazăn mare de unde mi-am luat cea mai economică masă: "Mesa Infantil". E roşie, e din plastic, e prevăzută cu 4 picioare-curucubeu care se termină prin copite albastre şi desigur e joasă, pentru infanţi între 2 şi 6 ani. E mega importantă mesa asta, o menţionez aici că dacă nu era ea n-aveam pe ce să montez acum alambicul. Jumătatea de masă pentru adulţi e ocupată de Cherchelon himself. Nu că ar fi vreo legătură între Cherchelon şi cuvântul adult, apără şi fereşte... doar că el are suficient spate între şale şi cap încât să treacă de buza mesei dacă stă aşezat pe scaun, eu nu. Odată m-am pus şi eu la masa pentru adulţi, am zis să picur ceva pe Distillery, dar când m-am aşezat jos mi-a dispărut ecranul. Aşa că m-am limitat ziele astea doar la verificarea mailului din picioare. Am încercat şi să ţin lactocul unde-i e locul, pe genunche... dar cum aici iarna e ca vara, am început să transpir încă de la sign in aşa că am renunţat şi la varianta asta. Acuma că am masa mea roşie şi birou de emisie pe colţ, lumea e din nou în ordine, cazanul hierbe, alambicul picură...

Acuş că am lămurit cum şi în ce condiţii m-am apucat de un nou episod, ar fi cazul să trec direct la firul de bumbac:

[bucurie, lii-lii-lii, pistoale-n aer] Phii mă ce fain îi în Mexic aici pe plaiuri Maiaşe! M-am lămurit: nu peisajul, nu dezvotarea urbană (cam pătrată), nu apa turcoaz a oceanului, nu plaja albă, nu palmierii, ci vaibul... el face toată joaca. M-am prins, e vorba de vaib şi de oamenii care trăiesc în mijlocul lui.

Oamenii... Cei ma mulţi sunt maiaşi din tată-n strănepot. Acuma nu vă-nchipuiţi că toţi se ocupă cu astronomia. Numai maiaşii şcoliţi, cei care ştiau cum se face un sacrificiu, şefii de scară la piramide ştiau joaca, dar despre ei se zice că s-au dus nimeni nu ştie unde. Aici printre noi au rămas numai mayaşii care căscau gura la eclipsă în jurul piramidei, care de-a lungul timpului s-au organizat în multe aşezări răzleţe prin junglă, astăzi asfaltate şi electrificate. Sunt bilingvi: vorbesc o chestie de neînţeles şi spaniola.

Aşa arăta mayaşa scrisă ieri (avea vreo 800 de glife ca în imagine):

scriere maya in trecut, seminificatie glife

Aşa arată mayaşa scrisă azi (ascultată live la radio aduce a ţigănească; vorbită de mayaşii din pădure sună mai molcom, ei nu se grăbesc nici când aleargă, de fapt, dacă stau să mâ gândesc n-am văzut niciodată vreun mayaş alergând):

scriere maya in prezent

Harta Yucatanului, ca să ne înţelegem bine în continuare:

Harta Yucatan, Mexic, Cancun

Ş-acuma istoria locului în varianta cea mai scurtă posibilă:

Înainte de Oul lui Columb

Mayaşilor li se dă de urmă până prin anul 2500 înainte de Gizăs. Pe atunci ei erau organizaţi în multe cetăţi independente, fiecare cu piramida ei, ocupând zona Yucatanului şi toate pădurile dinspre sud până în Hondurasul de azi. Dacă azi ruinele maya ar mai fi locuite, zona ar putea fi considerată “Statul Federal Maya” - judecând după modul de organizare avut.

Matematica şi astrologia le-au învăţat de la Olmeci, după care le-au dus pe cele mai înalte culmi. Atât de înalte erau culmile ştiinţelor exacte maiaşe, încât azi ar fi mai potrivită expresia “cu precizie maiaşă” în loc de “cu precizie astronomică”.

Mayaşii originali nu sacrificau oameni ca în filmul lui Mel Gibson, ci se distrau sacrificând numai animale sau mutilându-şi corpul. Societatea era egalitară, adică femeile aveau drept egal la funţii şi propetăţi. Nu prea le aveau însă cu ecologia şi cu permacultura... Consumau în principal vânat şi porumb. Ca să-şi poată cultiva porumbul (aliment sacru din care făceau tortille) ei ardeau ocoale întregi de pădure în jurul piramidelor şi-şi făceau astfel loc pentru lanuri. Periodic, când ăştia de la meteo băgau câte o secetă zdravănă şi nu le mai creştea deloc cucuruzul, ei părăseau cetatea fără regrete şi făceau alta mai încolo. Cât despre filmele în care mayaşii scoteau inimile duşmanilor din chept, ei au fost obligaţi de către Azteci să introducă chestia asta în şcoli, ca o variaţie a programelor de divertisment pentru zei.

Toltecii (prin ramura Aztecilor - neam de războinici) au venit din Nord-Vest. I-au bătut şi influenţat foarte tare pe mayaşi. Tot de la Tolteci au împrumutat şi un zeu suprem – cel mai mare grangure între zei: QUETZALCOATL - în traducere exactă "Şarpele cu Pene". Mayaşii l-au rebotezat KUKULKAN fiindcă cu greu puteau pronunţa numele Toltec. Faimoasa piramidă de la Chichen Itza tot de Tolteci a fost construită, au proiectat-o în aşa fel încât la solstiţii, umbra pe care o face Soarele la 12 ziua pe trepte pare că e un şarche cu pene care coboară pe măsură ce scoboară şi Soarele spre apus. Ca fapt divers, mayaşii, azrecii, toltecii, respectiv olmecii nu erau prea îngrijoraţi de sfârşitul lumii, ei n-au zis niciodată ca ne prăpădim în 2012. Au calculat doar în avans unele chestii astronomice valabile fiindcă aveau mult timp liber şi multă piatră “în alb” la îndemână. By the way, faimosul Calendar Maya care se termină în 2012 e de fapt Aztec. Azi el şade liniştit la un muzeu în capitala Mexicului. Mayaşii au şi ei calendarul lor, cu alt dizain, care nu se termină.

Primul Mexican

Pe coasta caribeană a Mexicului, la vreo 90km sud de Cancun şi 30 km sud de unde scriu eu acuma, în satul Akumal, s-a născut primul mexican din toate timpurile. Numele lui mayaş a fost NUMKUKUM. Numele spaniol a fost Marcel. Telenovela a decurs în felul următor:

În 1511 GONZALO GUERRERO, un spaniol carismatic şi plin de muşchi a naufragiat chiar în golful Akumal - unde un teren de 2000 mp costă 1 mileon de dolari pentru cine e interesat. După ce a constatat că nu mai are cu ce pleca înapoi, Gonzalo s-a cazat definitiv în zonă, primind gratis loc de hamac de la "indieni". S-a îndrăgostit de fiica regelui local, prinţesa cu pene ZAZIL-HA. S-a aciuit aici la mayaşi 100%, fiind convins de către chimismul iubirii cu fiica demnitarului. S-au căsătorit şi au făcut 3 copii. Aceştia deci au fost primii 3 MEZTISOS ("amestecaţi") aka mexicani din istorie. În cele ce au urmat, tat’su ăsta al primilor mexicani s-a dat complet cu mayaşii: şi-a pictat corpul, s-a ornat cu pene, şi-a strâns părul în coadă în vârful capului şi le-a fost ca un holşurub în talpă spaniolilor care au venit mai târziu să cucerească lumea nouă, fiindcă le ştia toate schemele de luptă şi i-a pregătit pe mayaşi ca la carte. La prima expediţie vrăjmaşă, mayaşii i-au cam făcut pe conchistadori. Înainte de luptă au stat aşa după piramide şi au cântat: “după ruinele gri suntem noi, cei care te facem pe tine!”... – în spaniolă ar fi sunat ceva de genul “ahi detras nosotros quedamos y a ti te hacemos”. Însă problema cea mare a mayaşilor a fost că spaniarzii au adus cu ei atunci în 1517 A.D. şi nişte microbi răi pentru care ei nu aveau anticorpi, aşa că mulţi s-au îmbolnăvit şi au părăsit plajele lumeşti, urcând prin atmosferă, trecând de stratul de ozon şi îndreptându-se.... nu se ştie unde, fiindcă pe vremea aceea încă nu erau creştinaţi şi deci nu aveau rai. Aşadar molimele europene i-au bătătorit calea lui HERNANDO CORTEZ, care în 1524 a avut prima victorie împotriva bolnavilor. În 1542 se stabileşte prima Capitală spaniolă: MERIDA, în actualul stat Yucatan. După ce au pierdut meciul, mayaşii au fost intens oprimaţi şi creştinaţi. Li s-au ars toate scrierile mai puţin 4. Ei s-au enervat adesea pe regim şi s-au tot revoltat multe secole, până la independenţa Mexicului de sub spanioli care s-a săvârşit acum 200 de ani.

Civilizaţia Maya în zilele noastre

Venind eu aici în Mexic am constatat cu surprindere următoarele chestii:
  • nu numai că mayaşii nu au dispărut de pe faţa pământulu, dar ei continuă să locuiască în exact aceleaşi teritorii şi să vorbească Maya
  • continuă să vâneze şi să cultive porumb
  • continuă să doarmă în hamace; chiar dacă locuiesc în oraş la căşi de ciment, tot în hamac dorm; cuplurile au "hamac matrimonial"
Măcar s-au lăsat de făcut piramide, adevărul e că nu erau foarte practice. Satele lor sunt conduse de femei în principal, adică dacă te duci cu ceva biznis acolo unde vieţuiesc ei adânc în junglă, nu carecumva să vorbeşti cu bărbaţii... Se vor uita atent la tine, vor mai lua o gură de bere şi vor zice “da, suntem de acord” (sunt foarte amabili din fire) iar tu vei avea senzaţia că propunerea ta s-a potrivit la hix, ca pistilul în mojar şi că totul ar să iasă ca la carte, însă vei aştepta rezultatele mult şi bine. Matriarhat...

Mulţi dintre ei au strâns milioane la saltea de când a explodat turismul în Quintana Roo şi terenurile lor au început să se vândă ca pâinea caldă... Da, ei nu dorm pe saltea, acolo doar strâng mileoanele. Dar nu le pasă. Îşi trimit copiii la şcoli înalte, în timp ce ei mănâncă tamale şi-şi plimbă sacoşele de rafie pe Riviera Maya. Nici măcar nu-şi cumpără bicicletă cu mai multe viteze, tot old school pedalează.

Înainte nu era aşa. Acum 30 de ani în Quintana Roo era sărăcie lucie. Aici nu se poate cultiva mare lucru din cauză că jungla e foarte deasă iar pământul calcaros. Therefore pe faimoasa Riviera Maya de azi nu era nimic în afară de peşte la mal, multă junglă şi câteva uliţe pietruite cu calcar de la nord la sud şi invers. Nada turism, nada economie, adică aproape nada de înfulecat.

La un moment dat Guvernul federal a decis să dea cu pesos în capitala statului vecin, Merida, să facă acolo industrie înfloritoare. Atunci, mulţi mayaşi înfometaţi din Quintana Roo şi-au luat taşca lor de piatră la spinare şi au plecat în Merida să se angajeze la patron. Au părăsit colibe, plaje, terenuri şi s-au dus... Aşa se face că prin anii 80-90 în întreg statul Quintana Roo au ajuns să mai locuiască doar câteva zeci de mii de mayaşi, de profestie pescari (am spus mai devreme că astronomii au dispărut în ceaţă undeva în istorie). Pământul rămas în urma celor care au plecat a fost împărţit între mayaşii care nu au plecat. Aşa se explică cum azi există "colectivişti" locali care deţin suprafeţe enorme de pădure cu ieşire la Caribe. Vorbim de sute de hectare de căciulă pe Riviera Maya.

Dar cum s-a născut Riviera Maya?

Păi... datorită nepotismului. Prin anii 70-80 a fost o duduie, nevasta unui nene din guvern, preten cu preşedintele sau ceva de genul. Duduia asta avea nişte pământ şi o colibă pe Isla Mujeres, o insulă mică mică aflată la o aruncătură de bătz de actualul Cancun. Noa’ şi într-o zi a invitat la ea acasă o delegaţie de nepotişti şi le-a zis "ui’ mă ce fain îi aicea la mine la plajă... hai să faceţi ceva ca să-mi crească valoarea proprietăţii". Nepotiştii n-au stat prea mult pe gânduri şi-au pus-o împreună cu fondurile de la guvern de-o staţiune pe mal. Cancun era atunci un sat de nu mai mult de 15.000 de pescari. Acuma e un hot spot caribic de 1.000.000 de inhabitanţi întreprinzători şi o limbă mare de nisip în afara oraşului care se cheamă “Zona Hotelera” şi care conţine o seamă de resorturi care mai de care mai all inclusive. Valul de dezvoltare care de atunci încoace se tot extinde în jos pe coastă, face ca statul Quintana Roo să genereze acum cam 10% din economia Mexicană.

Şi unde se adevereşte că nepotismul nu-i chiar aşa de groaznic...

Spuneam mai devreme că înainte de bumul ăsta turistic, o samă de mayaşi au plecat să lucreze în Merida. Ei bine, o parte din ei s-au întors peste ani în Quintana Roo să lucreze în turism, că se plătea mai bine, dar dacă... of, dacă rămâneau, acum ar fi fost milionari... Sunt cazuri de mayaşi care se întorc şi zic: uite, aici unde-i Mall-ul ăsta, era pământul meu... sau aici, unde-i aeroportul, era pădurea mea... sau tot cartierul ăsta era locul meu acum 20 ani... ce joc de zaruri din burete mai e şi viaţa asta sometimes...

La gripa es puerca

Bănuiesc că tot ascultătorul ştie că Gripa Porcină s-a pornit aici pe Riviera Maya. Am aflat acum şi eu, şi de ce... Tot din cauza nepotismului. La o vreme după ce a izbucnit turistic statul Quintana Roo, s-a schimbat guvernul federal. Alegeri democrate, n-ai ce-i face… Ei bine, nepotiştii ăştia noi aveau proprietăţi în alte zone ale Mexicului (Acapulco, Xtapa, Veracruz, etc.). Ce şi-au zis ei. Hai să facem şi noi acolo ce a ieşit la Cancun. Numai că zonele lor nu aveau plaje aşa de albe ca pe Riviera Maya şi treaba n-a mers chiar după plan. Atuuuunci... viermele diabolic al psihismului dinlăuntrul lor ce le-a mârâit: ia să arunce cu piatra în turismul din Quintana Roo ca prin contră să crească valoarea terenurilor lor... adecă “să moară capra vecinului” – muerte a la cabra del vecino! Primul lucru a fost să diminueze investiţiile în Q. Roo, dar nu le-a mers, fiindcă hotelierii de pe aici sunt foarte întreprinzători şi uniţi şi reuşesc să se gospodărească singuri. Dar norocul le-a surâs: laboratorul diabolic de arme biologice a conspiraţiei i-a contactact şi le-a propus să aleagă un loc numa bun de focar. Imediat ei au fost de acord ca virusul de gripă menit să turbuleze populaţia globului să-şi facă debutul în societate pe Riviera Maya. Consecinţele? Se văd cu okiul liber, fie el şi de cârtiţă... Şi unde se adevereşte că nepotismul poate fi câteodată aşa de groaznic... Partea interesantă din toată povestea e că aici nu se face deloc tamtam pe tema asta bolnavă şi nici nu par a fi cazuri de gripă mortala ca la ProTV. Citesc şi eu ziarele locale şi nimic despre asta. Singura ştire în domeniu a fost acum vreo spătămână cand a venit un val de răcoare din Nord şi s-au făcut aici noaptea +14°C, o temperatură la care localnicii au intrat în vrie cu îngijorarea pentru “sezonul rece”. Atunci, în săptămâna de “ger caribic" s-au vândut multe aspirine şi poncho-uri peruane. Acuma e iar cald, 29°C, briză şi soare. Nu tu gripă porcină, nu tu criză, nimic... Toată lumea pare că face turism. Recent iar s-a schimbat guvernul şi iar se investeşte... Viva la cabra del vecino!

3 Comentării:

  1. sunt sigura ca mayasii (aia originali) nu ne doreau moartea in 2012, sunt sigura ca erau foarte dishtepti si imi pare rau ca li s-au ars scrierile/urmele..

    RăspundețiȘtergere
  2. Comentariile de mai sus au fost republicate din fostul blog.

    Dacă ar hi să fie, urmează comentariile de mai jos.

    RăspundețiȘtergere

(scrie încet, că noi nu citim prea repede)

Entradas populares

 
Copyright © 2011 Distillery Channel | Powered by Blogger
Template by Free WP Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Modificat genetic by Lady Distiluna