Ca să răspund rugăminţilor câtorva dragi telecititori de a le scrie "ce mai facem, ce mai zicem" m-am hotărât să intervin cu o postare la obiect. Este vorba despre o postare scurtă, că dacă aş scrie chiar despre tot ce-mi trece prin cap ar arunca lumea cu roşii în blog. Asta fiindcă în ultima prerioadă mi-au trecut şi îmi trec prin cap numai metri, centimetri, milimetri, unghiuri, raze, şuruburi şi burghie. Ar fi un spectacol mega plictisitor aş zice eu şi bine fac să nu-l descriu aici. Aşa păţeşti când te apuci să faci o casă.. o iei razna un pic, munca asta te fură din societate şi te aruncă în lumea calculatorului de buzunar. Cine a mai construit case gen do-it-yourself ştie, cine nu - accept să nu înţeleagă.
Iată deci ce am făcut noi în vara anlui preapocaliptic 2011:
Eu în loc să salvez lumea cum îmi propusesem iniţial, m-am îndeletnicit cu următoarele: am vopsit cca. 2000mp de părete (mama lui de părete), am tăiat multă gresie bej (în unghi), am mişunat all day long cu creonul după ureche, am tăiat lemne la hix cu diverse utilaje dangeroase (în unghi şi cerc), am căntuit 650m lungime, am făcut multă mobilă "deluxe" din mdf (şi bătături permanente în palme), am confecţionat 87 de bucăţi de plintă de lemn şi sisteme anticiclonice pentru 17 ferestre.
Cănuţă, în loc să se antreneze la săritura într-a 5-a dimensiune a efectuat următoarele: a lipit gresie, a pus ţevi, a desenat şi a tras hirele electrice (mult a tras), a făcut doo uşi şi doo prişpi, a făcut multă grădinărie adică a zmuls copaci, a împlântat alţi copaci în loc, a însămânţat "urechiuşă de şoricel", a greblat pietre, a crescut buruieni apoi a stârpit buruieni, a uns acoperişurile cu zmoală de câteva ori, a făcut 2 green roofs cap-coadă, a inventat şi montat 12 rame de ferestre culisante şi în final a derulat prin Şenghen o samă de programe turistice pentru moşi cu lire şi harfe sterline.
Şi de parcă n-ar fi fost destul, de-acuma ne mai ia cam doo luni să terminăm tot ce-am început...
Gata, aceasta a fost pe scurt descrierea vieţii noastre de maistră/tâmplară/dulgheră/zugravă, respectiv faianţor/instalator/electrician/grădinar.
Câteva poze (cam puţine, recunosc, dar în ultima vreme n-am mai avut răbdare ca pe vremuri să urc multe jpeguri în web, sper să înţelegeţi, eu una înţeleg):
Cănuţă aranjând un pic dedesubtul casei:
Tot Cănuţă după ce a zmuls un "picior de elefant" mic
Ippolito, ajutorul lui Cănuţă la mutat scoarţa pământului
"Atelerul" meu de insider
Me, The King & Queen of Cheese... (scaunul nu e făcut de mine, să fim înţeleşi)
Iscând un decor din nişte greşeli excelente de calcul:
Vedere de pe prişpă, imediat după marea nivelare:
Vedere cu intrarea şi ieşirea, de pe acoperiş:
Fluturi, mulţi fluturi se bucură împreună cu noi de spaţiu de când am clarificat curtea:
Bravo, Oameni Buni! S-o stapaniti sanatosi. Sa fiti iubiti si fericiti in casa voastra frumoasa, in lumea voastra, oriunde ati gasit-o.
RăspundețiȘtergereMa bucur sa va vad si mai ales, sa va citesc. Stati linistit acolo, de Romania am eu grija, ca-s batrana (si uituca)...
tantiLili
Um... cred că uitucă-s eu, tuşă Lili, sărumâna de îndemn... n-am acuma ocelarii pe nas, nu-mi dau seama în clar care dintre Lilişoar'le mele ai hi, că n-am decât două, dragi la fel, una mai tare, aşa că dacă m-ai putea ajuta, să te dai mai aproape să te ocserv mai bine....
RăspundețiȘtergereDear distyLady,
RăspundețiȘtergereSigur nu ne cunoastem, deci nu-s una din doua. Sunt a treia. Nu-ti face probleme... Nu stiu ce sa fac: sa raman un mister sau sa-ti spun ca fusei admiratoare a primului si originalului si romanescului Distillery... si ca devenii plina de incantare ca ati aparut din neant?
Imi face placere sa citesc ceea ce scrieti (si urmeaza un sir de laude pe care nu le rostesc in scris ca sa nu va ia ameteala plus ca s-ar putea interpreta...).
tantiLili
thank you thank you thank you, misterioasă Lili Distilili, welcome to the club!
RăspundețiȘtergeremerci de primire...
RăspundețiȘtergereacum beu un ceai de pahpahdye (stii tu, d-aia galbena... )caci cica e fermecat si te dezumfla (ha). La mine nu mai e soare. Da-mi si mie 1-2 raze, cativa fluturi si macar 1 zambet.
Banc dacic:
Pestisorul de aur, este prins in undita de un roman si-i zice:
-Ia zi ma, ca sa nu mai pierdem timpu':
cati bani vrei, ce tara sa conduci si cati centimetri de scula ti-ar trebui, tu-va muma-n c... de romani, ca n-ati cere unu' o carte sau un bilet la teatru!!!
tantiLili
:)
RăspundețiȘtergereăsta a fost zambetul... razele şi fluturii apucă drumul kilobiţilor cam pe vineri, dupa ce trece uraganul de joi